[dropcap]S[/dropcap]au un semimaraton prin Lisabona de 21km (că atât are un semi). Poate te întrebi ce are asta de-a face cu a fi părinte. Păi are, pentru că sunt momente în care vrei să faci o „pauză” și atunci ce urmează să scriu e strâns legat de „concediul nostru și concediul lui„.21km prin Lisabona

Deci …în virtutea (și nu numai) faptului că sunt unul dintre ambasadorii semimaratonului și a maratonului București (ambele internaționale) am fost invitat de Bucharest Running Club (cei care organizeză cele două evenimente majore) să descopăr cum e pe afară față de ce este pe la noi. Nu e prima dată când alerg „pe afară” și așteptările erau MARI. Să vă zic că am fost dezumflat …vă zic, dar înainte hai să o luăm pe rând.

Orașul este superb, oamenii „out of this world” (cei mai prietenoși de până acum), mâncarea delicioasă (și nu puțină), iar prețurile foarte apropiate de ce e pe la București. Problema ar putea fi biletul de avion, care e pe la 350 de euro (evident că o rezervare din timp aduce și o reducere pentru orice companie de linie) cu TAP, zbor direct de vreo 4 ore. Dincolo de achiziționatul biletului de metrou care e mai anevoioasă și ușor ciudată e foarte ușor să te miști în oraș. De preferat ar fi să iei orașul la pas, dar dacă nu o faci …e în regulă, pentru că există autobuzele turistice, tuk-tuk-uri, tramvaie de la 1800-ish, funiculare :), deci ai cu ce 🙂

Citește și →  Edge 1030Plus sau Fenix6XProSolar?

DAR am ajuns acolo pentru semimaraton și a fost așa …am luat foarte repede kit-urile, dar a trebuit să ne descurcăm cu modalitatea de a ne prinde numerele de tricourile negre! (dacă e cald …cum a fost, și mult soare, culoarea neagră e neinspirată), mai ales dacă nu îți dădeai seama pe unde găseai așa ceva la sport-expo. La START trebuia să mergi exact cum alergai, adică nu aveai unde să îți lași diverse pentru că FINISH-ul e în altă parte, deci trebuie să te îmbraci subțire sau să fi dispus să arunci ce e în plus (nu vreau să vă zic de aglomerație). Traseul e bun pentru un PB, dar e trist pentru că nu sunt susținători pe traseu, ceva-ceva pe la FINISH, dar raportat la 37000 de participanți mi-au părut foarte puțini. Mi-a părut ușor ciudat cum au dotat punctele de realimentare, prea multă apă la început și târziu fructe, gel sau izotonice (poate sunt io prea pretențios). Aveau cântăcioși pe drum, dar vroiam să vad ceva din oraș (așa cum sunt altele de prin alte orașe), în schimb …zona industrială. Punctul FORTE …podul – în timp ce alergi, pe sub tine trece trenul și pe sub vezi si golful 🙂

Citește și →  alerg, pedalez, concurez ...sunt accidentat

La final …buluc și altă dezamăgire. Abia am găsit medaliile, nu am găsit apă, izonotnic, fructe sau altceva …prea aglomerat. Ca să luăm ceva transport …a trebuit să stăm prea mult, pentru că era prea aglomerat (ce-i drept autobuzul pe care l-am ales, într-un final, ne-a plimbat prin zone în care altcumva nu ma fi ajuns de bună voie).

Noroc că au orașul frumos și cursa (așa cum a fost ea) a fost „înghițită” de restul experienței… oricum la Lisabona nu mai alerg.

Revenind la oraș, ai ce vedea, Oceanarium e SUPERB, iar străduțele cu ale loc case acoperite cu bucăți de faianță te fac să pierzi ore bune, de mâncare nici nu mai zic (că v-am mai zis).

Orașul mi-a plăcut, cursa (cât e ea de GOLD) nu mi-a plăcut. Cred (și nu sunt deloc subiectiv, cedeți-mă) al nostru semi e mult mai bine făcut.

 

PS cât de curând revin și cu bebe la Lisabona, pentru că sunt multe lucruri de care sigur se va bucura foarte mult și e un oraș foarte prietenos pentru părinții cu copii care au cam 3-5 zile la dispoziție.

Citește și →  jurnal de călătorie 4 - Salzkammergut Trophy

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *