Conform tuturor celor pe care i-am auzit în jurul meu 3 ani este „distanța” perfectă între doi copii. Zic asta ca să mă fac mai clar înțeles, căci am scris aiurea titlul. Deci …dacă mai vrei un copil pe lângă ce ai deja, 3 ani pare a fi perioada perfectă ca cei doi să dezvolte o relație așa cum se cuvine. Pe de o parte cel mare, e destul de mare ca să te poți înțelege cu el, pe de altă parte poți folosi mare parte din garderobă, jucării, experineța de la primul copil este încă destul de proaspătă, bunici încă nu sunt foarte bătrâni.

3 aniSunt o serie de avantaje pe care trebuie să le ai în vedere. De fapt cred că această situație, aceea de a deveni părinte pentru a doua oară, este mai degrabă pentru copilul deja existent. Să mă explic …primul copil iți oferă posibilitatea de a experimenta parentingul, îți satisface orice curiozitate pe care poate ai avut-o, îți arată cât de bine stai cu bugetul. Cu alte cuvinte ‘nu mai e nevoie de un al doilea’, doar că …un al doilea copil este ca un echilibru pe care nu știai că trebuie să îl ai, este modalitatea prin care ajungi să mai treci odată prin experiența unui bebeluș fără emoții, deci cumva te poți mai bine bucura de bebeluș, este acel ceva care îți va face viața cu adevărat completă.
De greu, e greu, unii poat chiar folosesc ‘infernal’, dar la final, atunci când cresc, atunci când sunt pe picioarele lor, atunci când te lovește nevoia, ei doi se vor ajuta și te vor ajuta pe tine așa cum nu o pot face oricare dintre prietenii tăi (voștri). De altfel mai este un articol ‘cu doi copii‘ în care am povestit ce înseamnă ‘să mai ai unul’.
Dacă aveți nevoie de exemple …eu și sora mea suntem un astfel de exemplu, soția mea și cumnatul meu sunt un alt exemplu, celălat cumnat și sora lui …încă unul s.a.md. În final uitați-vă la părinții care au deja doi copii, uitați-vă la părinții voștri și veți înțelege și mai bine (de parca nu ați făcut-o până acum) despre ce vorbesc.
Nu știu daca peste tot e vorba de o diferență de 3 ani între frați, de fapt poate nici nu contează, important este structura copilului vostru. Oricum din categoria exemplu, fiica mea se înțelege de minune cu nepotul meu …diferența – aproape 3 ani 🙂
UPDATE – mai sunt și excepții (după cum am aflat), adică sunt cazuri în care 3 ani face ca impresia celui mare despre cel mic să fie de ‘bebe’ si să îl trateze ca atare. Din experiența altora 1,5 luni pare a fi intervalul potrivit, comunicarea dintre copii fiind mult mai eficientă. Corect! dar părinții cam cât de obosiți or fi în cazul astă? (Îi mulțumesc mamei care mi-a atras atenția asupra acestui fapt)
UPDATE 2 – pe de lată parte diferența de vârstă nu e foarte importantă atâta vreme cât cel mare înțelege că se mărește familia și că cel mic va ‘deveni o responsabilitate’. Poate că cel mic e mai norocos așa (când diferența e mult mai mare de 3 ani) pentru că are parte de mult mai multă grijă, atenție, preocupare …în cunoștință de cauza! Poate că acest scenariu e foarte adevărat dacă mă uit în grădina mea, unde dierența dintre mine și sora mea este de 7 ani. Pe de altă parte nevoile sunt așa diferite încât părinții sunt supuși la multeeee.

Citește și →  cum adormim copilul :) sau procedura de noapte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *