acum un an (2017, specific pentru că poate va fi interesant articolul și peste alți ani) eram prin Lyon și mă gândeam cât de tare ar fi să alerg aici un maraton.

viața e plină de surprize și mă aflu la un an distanță (2018) și scriu în avion de întoarcere despre Maratonul din Lyon.

Să încep cu începutul.

Lângă mine este Mihaela pe care am cunoscut-o la un live despre homeopatie la #boiron ș cu care am trecut de bariera profesinoală și am ajuns în zona de prietenie. Dacă o cunoașteți știți despre ce vorbesc, dacă nu o cunoașteți poate ar fi bine să o 🙂

După live am primit propunerea de a afla mai multe despre domeniu și cum nu eram cel mai convins om am zis că e mai indicat să dau o șansă decât să fiu ignorant. Așa am ajuns la Lyon, locul de unde #boiron a ajuns în toată lumea.

Acolo s-au întâmplat două chestii foarte tari (au fost mai multe), dar ele merită menționate cu adevărat.

am descoperit un mega oraș (foarte diferit de Paris, car nu mă impresionase)

am stat de vorbă muuuult cu Christian Boiron, il capo di tutti capi.

Să încep cu partea turistică. Lyonul este considerat al doilea oraș din Franța. Cei din Marseilles spun că ei ar fi, dar nu are nicio importanță, vorbim de două cursuri de râu care traversează orașul și nici nu vreau să vă zic câte poduri sunt în oraș (depășesc suta). Oricum pun aici un link că să aveți informații mai clare.

Am avut ocazia să văd orașul foarte de dimineață, dimineață, pe la prânz, seara și noaptea. Zic asta pentru că au fost din acest motiv 4 orașe de descoperit.

Să trecem la #boiron, pentru că domnul Christian Boiron este compania, compania este dumnealui, adică am fost fascinat de modul în care s-a prezentat acest om în fața mea. Când vorbești de o companie de o asemena mărime și influență mondială poți crede că dai de ceas scump, atitudine ușor superioară, un sentiment de superioritate provenit din infleunța pe care a dobândit-o. NUUUUUUUU, fals, omul îmbrăcat simplu și cu bun gust, nimic care să sară în ochi, nimic ostentativ în atitudine sau accesorii. Păr alb, dat pe spate, ochelari cu ramă neagră, un  zâmbet bând și cald, calm. Imaginea (fără a fi înțeles greșit) era acelui un bunic perfect.

Întâlnirea era stabilit să dureze 30 de minute maximum, am stat mai bine d e1 oră și probabil că am mai fi stat dacă nu intra cineva să anunțe că s-a făcut târziu și că mașina îl alteaptă jos.

Am mai scris, am și filmat, dar m-a impresionat atât de tare …

Să nu vă mai zic că am avut ocazia să o cunosc și pe sora domnului. Senzațională femeie!

Revin la oile noastre. Lyon, 42 de km, maraton.

Cum am auzit că am ocazia am fost precum un copil în ținutul dulciurilor (am fost odată într-o faborcă de ciocolată, poate ar trebui să povestesc despre asta o dată).

Frumos este și faptul că este înainte de cei 40 de ani pe care am decis să îi reced și succed cu maratoane. După Lyon vine Bucureștiul, apoi după 40 de ani, vine Atena.

Drum cu escală cu Lufthansa, însoțitoare de zbor cam în vârstă, totuși două, alte două salvau puțin situația.

DAR aici este despre Maratonul din Lyon. 35.000 înscriși și 28.000 au luat startul. Probabil asta pentru că ploua tare și era frig.

Să ne înțelegem cifra este despre toate categoriile de competiții – 5k, 10k, 21k, ștafetă și maraton. Oricum oamenii au făcut niște chestii foarte tari.

  • au folosit la maximum orașul și ce are el de oferit (arhitectură , poduri, insule, tunele, pasaje)
  • doar doua curse au avut trasee similare (maraton și ștafetă), în rest oamenii au văzut lucruri diferite. (mă uitam pe câteva poze de la cursa de 10k și am văzut chestii pe care eu nu le-am văzut)
  • puncte de realimentare bine dotate și atenție MARE la deșeuri (erau anunțuri legate de încpeutul zonei și finalul zonei unde să arunci gunoiul). Nu mai pun la scocoteală că alergătorii aruncau la coș.
  • nu a fost un kit generos (eu am primit niște pastile pentru mușchi, un gel și tricoul), dar la finish m-am făcut cu tricoul de finisher și medalia. 
  • varietatea mare de produse după finish și traseu de defluire clară. Un cort mare pentru masaj, deși subdimensionat la nivelul cererii.

ca minus aș nota doar lipsa unor echipaje medicale pe final de cursă (la maraton) pentru că apar crampele, vorbim de deshidratare și epuizare.

Am alergat (puteți spune inconștient) după o lună în care nu m-am pregătit deloc și am fost și bolnav. Cumva riscul pe care mi l-am asumat a fost destul de mare. Am și încercat să mă rulez puțin și cu o zi înainte am ieșit la alergat. Prostia mea a fost luat de val și în loc să alerg lejer, a avut un ritm susținut, de aici o ușoară febră în ziua cursei.

Am bifat 4 ore, ceea ce îmi doream, orice peste 4 ore era dezastru.

Mi-ar plăcea să revin să încerc și cursa de 21 km pentru că toate aceste curse îți oferă să descoperi orașul cu adevărat.

#runinlyon 🙂

PS o sa am și un clip ca să vedeți cât de fun a fost.