Am înțeles că 40 de ani este un prag important. Cumva 40 este cum e la 20 sau la 50 sau 70. NU știu.

De ce atât de multă agitație? Cică la bărbați este un mare hop și o cam luăm razna, începem să ne căutmă tinerețea, cei 20 de ani pe care nu îi mai avem.

La 40 de ani ne aducem aminte de competiție. Avem nevoie de reconfirmări ale faptului că încă putem :)))). Se zice să încerci un restart la multe aspecte din viață. Se zice că e o perioadă periculoasă pentru viața de familie.

Probabil că unele sunt adevărate, altele pot fi adevărate și altele sunt false sau nu se aplică.

Dacă stau să fac o trecere, forțată, în revistă observ că am o familie frumoasă, un traseu interesant în sfera profesională, prieteni, un background sportiv destul de vast, o greutate de invidiat pentru unii

UPDATE – aduc o mică completare făcută de o prietenă dragă 🙂 (leocadia tonița)

Pana la 40 de ani, domnule, ai facut mai multe decat au facut altii in 10 vieti.

Ai invatat sa fii profesionist. Bun profesionist. Sa nu faci compromisuri, cu riscul sa iti pierzi drumul lin, dar ai ales coloana vertebrala. Ai ales sa iti faci o familie frumoasa care in fiecare clipa respira si prin tine. Ai ales mereu drumul tau. Care nu a fost cel mai usor posibil. Ai ales sa iti faci prieteni pe viata care vir fi mereu acolo cand vei avea nevoie de ei. Ai ales sa fii TU, nu sa fii altul, chiar daca nu ti-a fost usor.

Sa treci frumos pragul. Care nu e un prag in realitate. E un pas. In mers, maraton sau alergare.

La multi ani, Daniel 😘