Mă ia capul rău de tot când văd/aud ce fel de părinți suntem. Cu toții! Păi ce pretenții să avem noi de la copiii noștrii când noi suntem în halul în care suntem. Nu exagerez deloc când zic – hal.

Stați să ascultați și observați ce este în jurul vostru și apoi aștept să mă contraziceți.

Le iau pe rând și încep cu proaspeții părinți. În ultima vreme întâlnesc foarte puțini părinți echilibrați. Cei mai mulți sunt panicați și șocați și depresați și au tot felul de acțiuni de neînțeles. Unii înțeleg starea asta și încearcă să facă o schimbare, dar … Sunt acei părinți care sună pediatrul la fiecare plânset al copilului, acei părinți care iau temperatura foarte des, acei părinți care pun trei rânduri de haine pe copil la 20 de grade. Acei părinți care nu scot copilul din casă decât după 3 luni. Acei părinți care trezesc sau hrănesc copilul după ceas și îi țin non stop în brațe. Cealaltă extremă – nu facem vaccin, îi luăm peste tot de la o săptămână, îi lăsăm să plângă, îi îmbrăcăm subțire, îi lăsăm să doarmă cât de mult, nu îi luăm în brațe etc. Evident că mă opresc din exemple pentru că sunt ENORM DE MULTE.

Citește și →  bilete la Gașca Zurli - concurs

Trecem la următoare categorie – deja părinți, undeva după 6 luni. Totul sau aproape totul în viața copilului este un mare NU. Am mai scris despre asta aici. E un mare aoleu pentru orice, legat de orice. Acel NU începe din momentul în care copilul face primul pas singur – NU te grăbi ca să nu cazi! Maeștrii la NU sunt bunicii. Tot ei excelează și la îmbrăcat copilul. E ceva magic. Doamne ferește să le zici ceva de acest aspect că te-ai ars. De fapt, orice comportament diferit de al lor este condamnabil. Orice căzătură a bebelușului este imputată părintelui neatent și inconștient. Cam așa stă treaba.

Aici fac o mică pauză pentru a vă spune despre – m-am supărat pe tine sau te las aici, eu plec. Știți la ce mă refer! Îmi pare printre cele mai urâte lucruri pe care le poți spune unui copil. Am încercat să îi spun unei mame ce rau e să zică așa, dar a zis că sunt cu capul. Cele două sunt însoțite de țipete și comparații cu alți copii – nimic mai groaznic pentru cel mic.

Citește și →  cum ne învățăm copiii să fie organizați by Diana Mihăilă

Revin acum la părinții mai relaxați care încearcă să nu umble cu servețelul umed, să nu țipe aoleu cînd cel mic cade. Sunt rari aceștia și sunt cei care au citit lucruri legate de psihologia copilului și au și reținut. Că sunt destui care au citit și atât. Deci acești părinși sunt priviți cu suspiciune de restul și când văd că modul asta dă rezultate caută rapid să  spună că e datorită condiției sociale, a faptului că tata a stat mereu acolo sau mama sau că au noroc de un copil cuminte. Norocul nu are nicio legătură.

Ziceam de părinții cu șervețelul în mână …tipul cloșcă. Frate …sunt mulți rău și sunt obositori pentru copil, nici numai zic de cei care privesc.

NU LE ȘTIU PE TOATE …dar vă rog să îmi spuneți dacă exagerez. Am auzit un psiholog care zicea – toți cei care vor să devină părinți să dea un examen și dacă nu îl iau să nu facă copii. ARE DREPTATE.

Citește și →  singur acasa! sau ce faci când te trezești fără copii?

Deci …ar băga copilul într-o bulă să fie totul perfect. La 3 ani si jumătate se întreabă dacă să dea copilul la grădiniță sau să îl mai țină ?!?!?!?! Dacă le zici că la 1 an jumate vrei să duci copilul la creșă – ce ai cu el, cu ce a greșit? – deși nu știu nimic despre nevoile sociale ale copilului tău. DA …are nevoi și el chiar dacă e mic.

Offffff …cam asta e…m-am mai liniștit acum, deși voi ieși afară și știu că dau peste tot ce am descris mai sus.

Deși se scrie mult, sunt o mulțime de blogguri, deși …deși …deși …copii noștri au parte de părinți tare ciudați – le țin pumnii.

16 comentarii pe “ce fel de părinți suntem?

  1. Oana spune:

    Cea mai grea meserie e cea de parinte si sunt total de acord ca extremele dauneaza. M am amuzat teribil la partea cu bunicii :). Exaaaaact asa fac si ai nostri, dar, totusi, ce ne am face fara ajutorul lor…

  2. Oana spune:

    Cea mai grea meserie e cea de parinte si sunt total de acord ca extremele dauneaza. M am amuzat teribil la partea cu bunicii :). Exaaaaact asa fac si ai nostri, dar, totusi, ce ne am face fara ajutorul lor…

  3. Raluca spune:

    Cam așa este. Și încă câte tipuri de părinți mai sunt. Ce ai descris tu sunt cazuri oarecum fericite…

    • Daniel Osmanovici spune:

      exemplul meu legat de gradinita este despre vârsta de 3 ani si jumătate! Daca un copil panala varsta respectiva nu are bifate macar o mica parte din puctele enuntate de pshihologul pe care l-ai folosit drept exemplu este vina parintelui, lucru pe care il blamez euin articol. Daca ai un copil care bifeaza multe din puncte inca de la o varsta frageda nu cred ca e un capat de tara sa il duci la cresa. Fiica mea ma intreba in prima zi de gradinita, la grupa mica, de ca plang toti ceilalti copii. Deci revin si spun ca este vorba despre cum sunt parintii, de acolo porneste totul sau de la bunici care și-au crescut copii intr-un fel si acum acei copii sunt părinti. Multumesc pentru comentariu si sper sa vada cat mai multi parinti lista propusa de acel psiholog

  4. Alina spune:

    Dar tu ce fel de parinte esti?unde te incadrezi in categoriile enuntate ma sus? Eu cred ca fiecare parinte indiferent cum procedeaza o face cu multa dragoste si cum crede el ca este mai bine…nu cred ca putem judeca pe nici unul..nici noi nu suntem perfecti si nu exista o reteta perfecta pentru a fi un parinte perfect…ne am dori…dar nu!!

  5. Alina spune:

    Dar tu ce fel de parinte esti?unde te incadrezi in categoriile enuntate ma sus? Eu cred ca fiecare parinte indiferent cum procedeaza o face cu multa dragoste si cum crede el ca este mai bine…nu cred ca putem judeca pe nici unul..nici noi nu suntem perfecti si nu exista o reteta perfecta pentru a fi un parinte perfect…ne am dori…dar nu!!

    • Daniel Osmanovici spune:

      Cred ca răspunsul este destul de clar din primele doua propoziții. Am fost clar – cu toții – deci nu ma consider cu nimic mai breaz ca alții. Sunt ferm convins ca atunci cand iti lovești copilul o faci cu dragoste sau cand tipi la el.

  6. Laura spune:

    In mod subtil, te-ai plasat deasupra acelor categorii de parinti, ca si cum tu ai proceda mai bine decat altii. Consider ca nimeni nu se naste parinte, de aceea ideea acelui psiholog de a examenul respectiv prin care sa i se dea cuiva dreptul de a fi parinte sau nu, mi se pare cam stupida. E imposibil sa nu te copleseasca emotional si nu numai atunci cand te confrunti cu anumite lucruri in privinta copilului tau (boli, diverse probleme) si sa nu o dam in bara uneori! Cel mai frumos lucru pe care il putem face este sa preluam ce consideram NOI ca e bine pt puiul nostru si nu altcineva…si sa ne vedem de treaba noastra, nefacand din dorinta de a fi parinti buni ( in conceptia noastra , care poate fi diferita de a altuia) un prilej de competitie sau laudarosenie si chiar rautate fata de alti parinti care se straduiesc in felul lor sa-si creasca copii cat mai bine.

  7. Laura spune:

    In mod subtil, te-ai plasat deasupra acelor categorii de parinti, ca si cum tu ai proceda mai bine decat altii. Consider ca nimeni nu se naste parinte, de aceea ideea acelui psiholog de a examenul respectiv prin care sa i se dea cuiva dreptul de a fi parinte sau nu, mi se pare cam stupida. E imposibil sa nu te copleseasca emotional si nu numai atunci cand te confrunti cu anumite lucruri in privinta copilului tau (boli, diverse probleme) si sa nu o dam in bara uneori! Cel mai frumos lucru pe care il putem face este sa preluam ce consideram NOI ca e bine pt puiul nostru si nu altcineva…si sa ne vedem de treaba noastra, nefacand din dorinta de a fi parinti buni ( in conceptia noastra , care poate fi diferita de a altuia) un prilej de competitie sau laudarosenie si chiar rautate fata de alti parinti care se straduiesc in felul lor sa-si creasca copii cat mai bine.

    • Daniel Osmanovici spune:

      Laura discuția e simpla…citesc, prezint si aflu foarte multe exemple despre părinți care nu ar trebui sa fie părinți. 20% dintre femeile însărcinate din țara NU calcă la medic decât in ziua in care nasc (din toate categoriile sociale sau zone ale țării), adică 30.000 de bebeluși. Ce zici de asta? Părinții care au câte 5-7 copii si ii cresc in mizerie pentru ca nu au sau nu vor sa aibă un minimum de educație sexuală! Ei pot fi exemple? Aceste exemple sunt copleșite de situație? Tu poți fi in competiție cu aceste exemple…crezi ca ma laud? Crezi ca sunt răutăcios? Eu vorbesc despre lucuri de care ma lovesc direct. Multumesc pentru ca ti-ai luat din timp sa imi comentezi si respect opinia ta

    • Daniel Osmanovici spune:

      exemplul meu legat de gradinita este despre vârsta de 3 ani si jumătate! Daca un copil panala varsta respectiva nu are bifate macar o mica parte din puctele enuntate de pshihologul pe care l-ai folosit drept exemplu este vina parintelui, lucru pe care il blamez euin articol. Daca ai un copil care bifeaza multe din puncte inca de la o varsta frageda nu cred ca e un capat de tara sa il duci la cresa. Fiica mea ma intreba in prima zi de gradinita, la grupa mica, de ca plang toti ceilalti copii. Deci revin si spun ca este vorba despre cum sunt parintii, de acolo porneste totul sau de la bunici care și-au crescut copii intr-un fel si acum acei copii sunt părinti. Multumesc pentru comentariu si sper sa vada cat mai multi parinti lista propusa de acel psiholog

  8. Raluca spune:

    Cam așa este. Și încă câte tipuri de părinți mai sunt. Ce ai descris tu sunt cazuri oarecum fericite…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *