când zic triste mă refer la lunile în care este foarte greu să fii blogger, scriitor pe calculator sau cum vreți să mai ziceți.

nu este vorba că nu ar fi subiecte, ci faptul că sunt atât de banale încât îți vine să nu scrii nimic SAU nu îți trece nimic prin minte. BLANK

despre lipsa de inspirație am scris deja așa că …la banalități mă limitez acum.

pe timpul a două săptămâni de vacanță activitățile mele au mers de la înroșitul ouălor, la plimbări cu bicicleta în jurul blocului, la mers cu hidrobicicleta sau spălatul mașinii în fața blocului, chestiuni pe care le face toată lumea și oricine, nimic special. vacanța de vară e horror că e lungăăăăăă, iar în iarnă …

banal, așa-i? sau poate nu! ideea este că multe dintre lucruile pe care le fac țin de bula în care trăiesc. multe dintre chestiunile pe care le scriu și pe care le trăiesc nu fac parte din viața unui copil/părinte care trăiește în mediul rural. Asta este altă discuție.

deci, bula asta îmi oferă posiblitatea unei vieții cu mult timp dedicat copiilor, familiei, cu plimbări și toate cele pe care le-am zis mai sus.

Primesc întrebări de genul – cum e la voi 8 Martie Cărciunul, Paștele, vacanța de vară sau o zi de weekend – și invariabil îmi pare că răspunsul pe care îl am este – normal. Adică fac felicitări, cumpăr cadouri, ies la plimbare, dar …nu sunt chestii pe care le face toată lumea? și dacă le face ce rost are să scriu despre asta, adică …nu este nevoie!

să fiu blogger îmi oferă posibilitatea de a scrie și un jurnal public dincolo de alte chestii pe care le descopăr și cred că sunt mișto. sunt și destule dezavantaje care merg de la înjurături, la acuzații, la mai știu eu ce. Aleg să le ignor pe cele mai multe dintre ele pentru că, zic eu, orice altă acțiune ar duce la o escaladare aiurea.

mda …sunt multe momente aiurea, dar asta e …după cum se vede …tot o fac.

merci și de data asta că m-ați citit

PS …asta nu e lună nasoală, dar o simt eu ca fiind una.