crezi că ești tu? sincer, mă îndoiesc că tu ești șeful, cred că așa îți place să crezi!

cam așa am fost luat la trei păzește când am ajuns să discut depre cum arată șefia în familia mea :))

Eu încercam să explic că nu sunt șeful și că varainta în care mergem pe echilibru în acțiuni, decizii și alegeri e cu mult mai sănătoasă față de orice altă variantă. Ce am văzut în jurul meu?

Copilul e șeful!

Cel mic este în mijocul camerei în fund și urlă iar adulții se agită să îi facă pe plac. Puteți să puneți copilul în orice alt context – magazin, restaurant, gară, plajă, oriunde – în care urletul știe că îi va aduce ce vrea el. De cele mai multe ori am văzut că șeful cel mic, devine șef, conduce totul când cei mari decid să îl lase să facă ce vrea el!

Că este bine, că este rău, doar timpul le va spune. Eu unul cred că e o e nebunie să stai sluj sau relaxat când cel mic face ce îi trece prin cap.

Soția este șeful!

Se poate considera cel mai frecvent scenariu. Nu cred că este chiar așa sau este așa atunci când el este atât de ocupat încât este un fel de musafir sau când nu există încredere sau când mama este singură. Dacă se întâmplă să fie ea șeful când el are timp de dat și disponibilitate atunci e clar ceva fiși :))

Nici nu contează de ce se întâmplă asta, contează doar că nu există echilibru, există un monopol și după cum bine se știe monopolul nu e așa de bun pe cât îl zugravesc unii.

Soacra este șeful!

Varainta asta îmi pare cea mai nefericită dintre toate și nu că este vorba de soacră. Este rău pentru că asta înseamnă că familia e puțin disfuncțională, cu probleme și afectați sunt copii. Dacă soacra preia frâiele mă duce cu gândul la o slăbiciune a părinților, adică o lipsă de implicare a lor.

El este șeful!

Eu aduc banii în casă, faceți cu vă zic eu altfel vă sparg pe toți! E o chestiune, din păcate, frecventă la noi, care rezultă într-un rol al mamei de executant iar copilul ajunge să aibă un comportament cu care nu rezonează, care este impus.

Cine este șeful?

Răspunsul e în familia fiecăruia. Poate este echilibru de la început. Poate centrul de putere oscilează de la unul la altul. Poate este altcineva din afară. Cred că singura rețetă este echilibrul.