Copiii mei nu sunt consumatori de dulciuri (mă refer la cele procesate, din comerț). Ciugulesc pe ici pe colo câte ceva, dar preferă chestiunile făcute în casă. La mine eclere să fie, cât mai multe …să fie :))

Acum ceva vreme (am o vârstă :)) și nu mai știu exact cu cât timp în urmă) soția a urmat un curs de cofetar. Vă puteți da seama că pentru mine asta a însemnat că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior.

De atunci am descoperit dulcele bun și cum să fac diferența între cofetării, produse, variante on-line și off-line. Tot de atunci am ajuns să am un comportament recurent legat de cofetăria – L Amande, desserts sans gluten – unde a făcut practică soția și căreia îi zic cofetăria lu’ Radu.

Specificul ei este legat de faptul că se prepară tot dulcele fără guten și pentru un necunoscător, așa cum sunt eu, habar nu am că este sau nu gluten atunci când rad produsele pe care le iau. Gustul nu diferă cu nimic, at least not in my book, și dacă e să mă iau după americani consumul este benefic pentru siluetă.

Știți ce? Anul trecut când am împlinit 40 de ani și am primit un tort din eclere, nu am simțit nicio diferență :))) s-au mâncat (înfulecat e termenul corect) le fel de bine și repede ca orice eclere. Mai nou Radu are grijă să ceară doar eclere și asta înseamnă că atentează la porția mea. Tea este pe biscuți, fursecuri, pișcoturi …e pe chill și nu ne intersectăm :)) Probabil că o să îl las pe el cu eclerele și eu o să încerc fără zahăr, dar mai vedem.

Îmi dau seama, și puteți spune că e o prostie, dar mă simt așa de bine cu această alegere încât nu simt nevoia să schimb. E drept că la un moment dat am încercat să îl duc pe Radu în altă parte (chestiune de proximitate, nimic altceva) și nu a vrut să mănânce – că nu e cofetăria bună!

🙁 asta impactează direct eclerele pe care le mănânc eu, adică mai puține pentru mine.

Ce va urma nu știu, dar în momentul asta:

Îmi place tare că ai mei copii sunt constanți în alegeri.

Îmi place că Radu atacă eclerele și Tea nu o face.

Îmi place că știu ce pun oamenii aia când produc dulcurile și nu sunt porcării.

Îmi place că este unul dintre obiceiurile care implică copiii mei și care va deveni o amintire pentru ei mai tâzriu în viață.

Acum mă mă voi ridica de la computer și plec să îmi iau eclere, că de la atât vorbit mi-am făcut o mega poftă :))