Eu nu am niciun animal în bătătură și acest lucru este și bine și rău, pentru că între copiii și animale există o legătură de love to hate you. Pe de o parte animalul poate aduce un plus în viaţa copilului şi un minus în viaţa voastră …pe de altă parte taman invers, depinde de ce partea a „cozii” animalului eşti 🙂

Partea bună este că …din ce am observat, orice copil care are parte de un animal încă din fragedă pruncie se dezvoltă altfel față de copiii care sunt „singuri” (adică fără animale, adică singuri la părinţi). A avea un animal este ca și cum ai avea un frate sau o soră mai mare. Problema pe care o văd eu (necunoscător fiind) ține de curățenie, de grija față de două suflete, de boli și de buget. Este evident că un animal necesită îngrijire …trebuie spălat, trebuie curățat după el, trebuie îngrijit precum ne îngrijim pe noi. Mă gândesc că nu îl putem uita într-un colț sau să îl trimitem prin vecini sau pe la rude. Ca orice suflet are nevoie de comunicare, de atenție, de o întreținere a relației. Bănuiesc că așa cum noi dezvoltăm gelozii și animalele pot dezvolta sentimente similare. Un bebe în viaţa voastră poate fi un şoc pentru căţelul sau pisica pe care o aveţi de ceva vreme. Acu’ or fi rase şi rase şi atunci ce am scris io mai devreme nu există, dar …zic despre ce văd.

Citește și →  #respect - despre alegeri și viitor

Animalele, indiferent cât de îngrijite ar fi ele, sunt purtătoare de diverse …boli, viruși, paraziți, care pot face mult rău unui bebe. Atunci când pupilul vostru e mai mare, probleme se diminuează major, dar până atunci …un lins pe față sau faptul că bagă botul în mâncarea copilului poate fi o treabă cam …nepotrivită, nu mai zic dacă mai ronțăie la jucării.

Bugetul …e o chestiune delicată, de asemenea, pentru că orice animal necesită cheltuieli. Pe lângă vizitele la veterinar și vaccinurile de rigoare, mai e mâncarea, jucăriile și ce o mai fi… DAR cred că mai sunt și cheltuieli noi …de genul „unde îl las în concediu când plec cu bebe? Cât mă costă hotelul animalului?”.

Dacă mai sunt și alte implicații ale relației dintre copii și animale, nu știu, oricum nu am de gând să am unul decât în condițiile în care nu are nicio parte de „suferit”, DAR știu că nu pot lua un animal copilului pentru că mi-a cerut! De cele mai multe ori copilul nu înțelege (aproape niciodată) ce responsabilitate reprezintă acest pas. Nu vreau să devină responsabilitatea mea sau a vreunui bunic. Nu vreau să ajungă „un anunț” la rubrica „vânzări” pe vreun site de specialitate la nici 2 luni după ce l-am adus acasă.

Citește și →  când începi diversificarea

Evident că astea sunt problemele unui orășean care locuiește la bloc, pentru că viața la țară sau la curte …e diferită și se conduce după alte coordonate 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *