O vorbă românească spune că “dacă nu ai bătrâni să îţi cumeri”. Pe acest principiu este ;i relatarea de mai jos …”dacă nu ai experienţă, caută pe cineva care are” …şi Oana are ce împărtăşi despre alergii, alergiile alimentare. De altfel acesta este un fel de “episodul 2”.
“După episodul cu marea din primul an de viaţă al fetiţei a urmat o perioadă de acalmie. Am făcut panelurile pentru alergii alimentare şi respiratorii, am avut confirmarea celor două alergii importante – proteina din lapte şi albuş de ou. 
Aşa că eram cumva liniştită pentru că ştiam ce trebuie să exclud. În anul 2013, în ianuarie, am avut curaj pentru prima dată să plec cu D. în altă parte decât la mare (pe litoral eram ca acasă pentru că aveam posibilitatea să gătesc şi să gestionez curăţenia şi mirosurile provenite de la produsele de curăţenie). Aşa deci …ne încumetăm să plecăm cu ea la munte, la Poiana Braşov, la hotel. Pediatra m-a sfătuit să nu plec fără adrenalină injectabilă (pen autoinjectant) aşa că am început să caut peste tot în ţară …nu exista, am făcut rost din Austria, noroc cu un prieten care tocmai se întorcea de acolo.
Înarmată cu o trusă de urgenţă demnă de un medic (EpiPEN, pulsoximetru, optichamber, ventolin, zyrtec, flixotide, medrol, termometru, şi multe altele) am făcut bagajele şi am plecat la munte.
Locul frumos, iarnă din plin, D a văzut schiurile şi a spus că vrea şi ea, ce bucurie pe  mine!!!! Îmi plăcea să văd că am un copil curios şi dornic de mişcare, aşa că am fost pe pârtie cu ea, super distracţie!!
Într-o seară, cred că a doua, am zăbovit mai mult prin holul hotelului, pe la locul de joacă, şi în final, fiindcă eram mai mulţi în gaşcă ne-am reunit pentru cină. Am şters tacâmurile, farfuria, am chemat şeful bucătar să îi spun ce şi cum …dar nu am apucat să primim mâncarea pentru că D a început să tuşească din senin, din ce în ce mai rău şi se sufoca, începuse să i se umfle foarte tare pieptul …simptome de astm bronşic, aşa că am luat-o pe sus şi am plecat cu ea în cameră. Am scos pulsoximetrul, avea saturaţia undeva 90-91, deja ştiam lecţia …ventolin, aşteptat 20 min, verificat saturaţia, dacă creştea OK, dacă nu altă repriză de ventolin. Am stat în seara aceea de ianuarie la munte cu geamurile larg deschise şi toată noaptea am verificat saturaţia copilului. Dupa 30 min de panică am reuşit să o stabilizez la 94 saturaţie, se liniştise şi adormise.
Nu ne-am dat seama pe moment de la ce se declanşase aceea reacţie alergică, pentru că nu era răcită, nu avea nici un simptom de viroză. Aşa că, a doua zi am observat că prin holul hotelului umbla un angajat cu un sistem de pulverizare în spate şi stropea mocheta cu PARFUM!!!!!! Acel parfum i-a cauzat reacţia alergică. Dacă în prima zi nu a avut nimic, a fost pentru că nu am stat deloc în holul hotelului, şi am luat masa în oraş, nu în hotel.
Uite aşa am mai învăţat ceva despre cum să te descurci în cazuri extreme. Era prima dată când făcea o reacţie de genul ăsta aparent fără un motiv.
alergiile alimentare
Asta e tot pentru acum, dar promit sa revin în curând…. am multe evenimente de povestit… încerc doar sa le iau cronologic. 🙂
PS. experineţele au dus la apariţia unei cărţi despre feluri de mâncare potrivite unor copii care se luptă cu alergiile alimentare