La noi să mergi cu bicicleta este încă un sport extrem. Este de-a dreptul perciulos dacă vrei să implici și copilul în chestiunea asta, dar de undeva trebuie să începem ca să ajungem „ca afară”.

Ați auzit de prima evadare? Sper că da, dar dacă nu …să știți că este unul dintre cele mai mari (poate cel mai mare) concurs de prin sud-estul europei care implică bicicletele. Vorbesc despre acest concurs pentru că are componenta family, adică kids, adică puștiu sau puștoaica voastră călare pe o bicicletă pedalând nebunește prin pădurea Băneasa.

Atunci când am auzit prima dată de concurs am spus că nu e de mine, atunci când am auzit că poți să îți aduci copilul am zis că trebuie să fi un părinte nebun să faci așa ceva, DAR atunci când am participat, toată percepția mea s-a schimbat.

În primul rând atunci când mergi la un ocncurs cu al tău copil înseamnă că există un grad de încredere recipriocă foarte mare. Pe de altă parte legătura dintre părinte și copil se strânge și mai tare pentru că fiecare dintre membrii familiei este supus la un anumit test (părintele trebuie să aibă răbdare …efort mare, căzături, concurenți poate nervoși, abandon,condiții mai dificile) iar asta cimentează relațiile. Mă uitam în jur, câți părinți s-au încris cu copii și cum arăta toată povestea asta pentru ei pe un traseu de 55 de km cu noroaie, țânțari cât casa, praf, drum accidentat

Citește și →  La serviciu, pe două roți | Observator.tv
[pullquote]hai puiule! ești bine? schimbă vitezaaaaa, pinon mai mic! bravo tatăăăăă[/pullquote]

Mă gândeam la mine cât de încântat am fost la finalul cursei și mă gândeam ce fel de amintiri poate avea un copil după o așa experiență. Dacă eu eram fericit ca un copil că ajunsesem la finish, murdar de noroi, obosit dar cu un zâmbet cu tot cu măsele, mă gândesc cum or să arate peste ani pozele, amintirile, medalia pentru acel copil?

Din nou zic …nu judecați părinții care au decis să participe cu ai lor copii la cursă, fără să fiți în cunoștină de cauză, sigur veți greși, pentru că în final copilul ală a învățat să aprecieze o mulție de lucuri pe care poate în alte condiții ar fi ajuns mai greu (sau deloc) să le vadă la adevărata lor valoare.

Merg la anul din nou? Nu știu …vedem 🙂

PS la un moment dat mă apuc să scriu și despre biciclete pentru copii, scaune pentru bicicletă și alte asemenea pentru copii

Citește și →  alerg pentru copii alături de Hospice

PS 2 mai jos e filmul din 2014, dar veți vedea copii despre care vorbesc și atmosfera 🙂

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *