– Carpaţi?

– Nuuu! Unirea!

– Mă voi fumaţi!

– Nuuu bre! Luăm pentru tataie!

– Păi și fumează tactu’ mare d’astea?

– Daaa! și fugeam din tutungerie victorioși. 

Mereu aveam banii ficși. Ca să nu aibă nea Ţocu timp să ne întrebe ceva. Dar…mereu avea.

“Șpirt”, adică chibrit aveam. Furam de la mamaie. La o adică, putea să aducă fiecare câte o cutie. Complicat era fumatul în sine. 

Am început tradiţional românește. Cu coceni uscaţi din glugă. Cu vârfurile. Pe care le aprindeam pe derea și trăgeam cu nesaţ din ele. Făceam, mai înainte, găuri cu o sârmă. Să iasă fumul. Și iesea. Iute de-ţi fâcea gura pungă. Dar…eram și noi mari! Fraieri, aș adăuga acum…

Cu Naţionalele, sau Snagovul la nevoie, era o altă poveste. Pe astea le fumam la bent. În apă până la gât și ţinute cu un clește de rufe. Sau cu coceni. “Să nu ne miroasă mâna!”

Fumăcioșii, cum ar spune Adi, intrau în apă. Șmecheria era să nu îţi uzi mâinile. Dacă nu-ţi ieșea, stăteai să se usuce. 

Pe mal, unu era la aprins. 

– Gata mă! Dă-mi!

Și micul scăpărici de pe mal, aprindea ţigara. Trebuia să fie destoinic, să o aprindă repede și să o paseze cu viteză. Ca să nu-i miroasă mâinile. 

– Gata! Ia-o! Trage!

Și uite așa, ăl de stătea în apă pân la gât, își primea pastila de maturitate. 

În scurt timp, peisajul ţestelor cu fum era gata. Dar să ne-nţelegem! Nu trăgeam în piept. Pufăiam. N-aveam nici 10 ani măcar.

Beleaua era când ajungeam cu văr’miu Nicu acasă. Chiar și seara. Avea tataie Ilie un nas, cum să vă explic…ne mirosea de la poartă!

– Aţi fumat! ceara mamii voastre! 

– Nu noi bre!…Ăia mari! Da’ s-a luat și la noi mirosu’.

– Da da!…

De fumat pe bune, am început la Bowling. Printr-a noua. Cu Assos. De la nea Iașar. 5 lei bucata. 

Trăgeam un fum în piept și mă ţineam de perete. Sau stateam pe o masă de biliard. Că se’ nvârteau toate.

A ţinut povestea până a venit tata după mine. Că nu erau telefoane mobile și uitasem să mai ajung acasă.

– Ce mama dracu e aicea mă!

– ???

– Credeam că tu joci tenis de masă aici!

– Păi joc!

– În fumu ăsta? Cu golanii ăștia?

– Păi…

– Marș acasă! Îţi sting ţigarea pe limbă dacă te prind că fumezi!

Am zâmbit golănește. Știam deja să o sting singur. Pe limbă!

***acest articol este relatarea unor amintiri și nu constituie un îndemn la fumat!

%d blogeri au apreciat: