2007, decembrie …deschid ușa apatamentului și zic: am să fac casa asta să arate foarte mișto!

și asta am făcut. am luat cataloage, am urmărit emisiuni pe această temă, am vizitat prieteni cu case tocmai mobilate și redecorate, am întrebat în stânga și în dreapta. am verificat apoi bugetul și am început umplerea metrilor pătrați care astfel deveneau o casă.

faza cu deschiderea ușii ar trebui să vă dea de înțeles că toate planurile nu conțineau copii în ele. noi aveam în gând copii, dar undeva departe …pentru moment era despre cuplu.

Evident că după prima mobilare am simțit nevoia să mai ajustăm lucruri în anii ce au venit. Prima mobilare a fost urmată de o nouă mobilare, ajustare sau spuneți cum vreți. Noi am plecat furtunos pe acest drum, dar am descoperit frâna realtiv repede. Vorba lu Cruceru, daca ai o salta bună …se întâmplă lucruri.

uite așa a venit prima sarcină și am descoperit de parcă am fost loviți de tren că e prea mică și total nepotrivit mobilată.

Apoi a venit Tea și …

Apoi a venit Radu și …

La Tea a apărut pătuțul ei în camera noastră și o masă de înfășat. În rest nimic special, un corp mic pentru diverse chestii de bebe. În dressingul ăla uriaș am eliberat o bucată. Asta a fost tot, până în luna a 8-a. Atunci am decis să o lăsăm să doarmă singură, camera noastră să devină camera ei.

Ușor patul acela mare, cu salteaua genială, a devenit din ce în ce mai puțin patul nostru. Patul acela s-a transformat în patul lor, pentru ca la 3 ani și puțin să dispară cu totul.

Camera noastră a devenit camera Teei, cu roz, cu rafturi și păpuși și plușuri șamd.

Noi ne-am retras și am descoeperit cât de mică a devenit casa atunci când a intrat și Radu în viața noastră.

La început a fost vorba despre un țarc și câteva lucrușoare, dar acum de la ușă vezi schimbarea.

Pe hol vei găsi bicicleta Teei sau a mea, apoi puțin mai încolo ceva bețe sau pietre de-a le lui Radu. Când intri ai un loc care este doar cu hainele lor și un alt loc asediat de încălțările lor.

A trebuit să descopăr cum să mă organizez cât mai eficient în așteptarea momentului în care voi face trecerea la un spațiu mult mai adecvat.

Mai avansezi puțin și vezi cum acolo unde normal erau carți au apărut jucării sau jocuri. Pe balcon bicicletele mele se pierd printre bicicletele/trotinetele/săniile/schiurile lor.

Până și în sertare se simte prezența copiilor dacă te uiți la veselă sau tacâmuri.

Bănuiesc că se înțelege de la o poștă titlul de față și nu mai e nevoie de completări. De zis ar mai fi că orice altă schimbare pe viitor va fi la fel de influențată de copii. Orice casă care va urma în viața mea va avea o altă structură ȘI cred că e bine să nu dau la o parte momentul în care voi rămâne eu cu soția, pentru că ei (cei mici) vor pleca.