Ce facem pentru copiii noștrii? Ce este mai evident decât faptul că pentru copii este esențial să meargă la școală, pentru a avea o viață mai bună, normală ? Și nu doar pentru ei, ci și pentru societatea în care trăim și îmbătrânim.

Pot să încep cu date, date pe care poate le știți, le auziți și pe care puțini le conștientizăm, dar nu voi face asta.

Voi începe prin a vă spune că educația copiilor stă acum în rețele sociale, stă în gașcă și, dacă mai este loc, în părinți. Pe de o parte sunt programe și organizații care țin copiii în școală sau îi trimit la cursuri, DAR, pe altă parte pare că școala nu mai face ce ar trebui să facă. Poate sunt romantic sau nostalgic, dar nu pare că mai există acel ceva care să îi facă pe copii să meargă și să profite de ce te învață școala. Școala, cu riscul de a părea bătrân, nu mai este ce a fost!

Când spun educație am în minte o imagine mai amplă decât ce spune la dicționar. Mă gândesc la o mulțime de chestii.

De la banalul salut, la reguli de conduită, acțiuni care să vină să ajute, educația de acasă sau, acolo unde lipsește (din varii motive), să o cultive.

Educația este și învățătură, este școală – informațiile pe care le acumulează un copil și care îi desenează drumul.

NU, NU pun și NU arunc greutatea pe cadrele didactice pentru că sistemul de învățământ la noi este perfectibil (ca să fiu diplomat), plus că le lipsesc multe “unelte” pentru a-și face bine meseria. Dar cred că oamenii aștia pot face mult, foarte mult.

Nouă, ca nație, ne lipsesc multe :(, dar cred că cel mai mult neglijăm copiii, pentru că uităm că viitorul lor este și viitorul nostru, că speranțele noastre sunt sau vor fi și speranțele lor.

Atâta timp cât nu realizăm care este cauza și nu vom face ceva în acest sens nu vom avea soluția.

Soluții?

Cred că de-acum mă știți destul de bine și ați văzut că din când în când mă decid să strâng bani pentru o cauză. Cauza o reprezintă copiii sau mai corect zis, probleme lor. Deunăzi a fost vorba despre ore de terapie, acum este despre abandon școlar, mâine va fi tot despre ei.

În cazul de față nu vă cer nimic, doar să înțelegeți sau să conștientizați cât de simplu puteți face un bine. Pentru că îl faceți deja, dar vreau să știți asta.

Soluția vine de la adulți responsabili. Dacă noi înțelegem să facem tot posibilul să ținem copiii în școală. La un moment dat ne puteam lăuda cu un grad mic de analfabetism, acum avem două categorii – analfabetism funcțional și din acela pur care este în procente din ce în ce mai mari.

Soluția, evidentă, este ca abandonul școlar să fie diminuat și calitatea actului de învățămân să fie diferită de ce este acum.

UNICEF România spune că doar patru din cinci copii termină clasa a VIII-a și doar șapte din zece termină liceul sau școala profesională. Un an în plus de şcoală creşte veniturile cu 8-9%, reduce riscul de a deveni şomer cu 8% şi cel de apariţie a unor probleme grave de sănătate cu 8,2%. Absolvenţii de liceu câştigă cu 25% – 31% mai mult decât cei care au terminat ciclul primar şi cel gimnazial (conform studiului UNICEF, Costul investiției insuficiente în educație).

Sunt localități întregi unde populația este formată din bunici și copii, părinții sunt plecați la muncă în străinătate. Prea puțini din acei copii îngrijiți de bunici mai merg la școală. Prea puțini înțeleg rostul ei și cum le va influența viața lor, a părinților, bunicilor sau copiiilor lor (dacă vor decide să devină la rândul lor părinți). Educația este înlocuită cu muncă în gospodărie sau “distracție”.

Concluzii

Cu o floare nu se face primăvară, e adevărat, dar dacă nimeni nu face nimic unde am ajunge? Orice inițiativă care ajută, cât de puțin să țină un copil în școală, este pe placul meu și trebuie multiplicată.

Lidl are o campanie care face logică. În prag de sărbători toți caută să cumpere jucării. Toți care au cu ce și pot. Pentru fiecare jucărie cumpărată între 11 noimbrie și 15 decembrie, 1 leu, se duce către un fond destinat luptei împotriva abandonului școlar.

Cu donații în valoare de 1 leu s-a ridicat Ateneul (simbol al Bucureștiului și al țării), așa că de ce nu s-ar putea cu 1 leu să fie ajutați 1.000 de adolescenți din medii vulnerabile din județul Bacău, identificați de UNICEF pe parcusul anului școlar 2018 – 2019, dintre care 150 prezintă risc de abandon școlar. Sunt aceia care au rămas cu bunicii, în timp ce părinții sunt plecați la muncă “în afară”.

De undeva trebuie să pornim. Apoi să continuăm și să perseverăm. Apoi vom obține rezultate.

După cum îmi zicea bunica de la țară: ca să fie bun porumbul la toamnă e nevoie de sămânță bună, ceva ploaie și ceva grijă.

CIFRE

Pentru cine mai dorește să citească vă dau și ceva cifre.

Un an în plus de şcoală:

  • creşte veniturile cu 8-9%
  • reduce riscul de a deveni şomer cu 8%
  • reduce riscul de apariţie a unor probleme grave de sănătate cu 8,2%

Absolvenţii de liceu câştigă cu 25% – 31% mai mult decât cei care au terminat ciclul primar şi cel gimnazial.

Mulțumesc vouă!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.