Diversificarea cu Radu. El e un caz puțin diferit.

Nu au fost probleme, doar a fost copilul doi. Când zic doi ma refer că născut al doilea nu altceva.

Copilul numărul doi înseamnă că diversificarea s-a petrecut altfel decât la Tea. Etapele sau viteza parcurgerii etapelor a fost cu mult mai mare. Era pr principiul “văzut la Tea și dorit”. Am povestea ceva mai jos.

Ce urmează sa povestesc e cunoscut și experimentat de cei care au doi copii, ma gândesc ca la trei sau mai mulți e și mai fun 🙂

Buuuunnnn. Pe la 4 luni juma, ca și la Tea am început sa ne pregătim de diversificare. Nu era nevoie de ceva in mod special. Am luat o lingurița, un castronel așa mai de băieți. Pe unele le- am oferit spre joaca sa se obișnuiască cu ele. Am găsit un set prietenos de vesela si i l-am lăsat la îndemâna.

Treaba e ca el mânca de cele mai mulțumiri odată cu noi și începuse sa fie nemulțumit ca el are ceva diferit în farfurie fata de restul, dar mai ales fata de Tea. De pe la 5 luni am incercat sa avem și noi pe masă chestii care ar putea sa fie încercate și de el. A fost și momentul în care am mers la pediatru pentru a ne consulta legat de cum trebuie făcută corect diversificarea.

Radu a fost un copil sănătos 🙂 gen Michelin și asta a făcut ca diversificarea să fie cumva gândită în acest sens. Tot ce însemna pastă faimoasă sau orice făinoase mai corect zis, a fost eliminat. Programul mi-a fost explicat are linii generale pentru toți copii, dar devine specific în funcție de fiecare copil.

Diversificarea la Radu a venit din curiozitatea provocată de ce vedea la noi și la sora lui – diferitul. Pe scurt el a mâncat odată cu noi și a cerut din ce vedea ca mâncam ei noi. Nu am făcut chiar asta, am ascuns din ce era potrivit pentru el printre ale noastre. Treaba asta a funcționat până la un moment dat, apoi …:))

CE SĂ MÂNCĂM și NOI și EL și toată lumea să fie mulțumită?

Acest lucru ne-a făcut sa căutam rețete sau idei pentru mese a fost complicat să găsim pentru că …

– nu sunt multe variante care sa meargă la copii de vârste așa diferite,

– să fie pe placul adulților în același timp cu al celor mici

– să nu stăm o veșnicie în bucătărie sau

– să fie scump sau complicat de pregătit.

RĂSPUNSUL sunt cărțile lui Annabel Karmel care sunt găsit pe net.

(Domnule Cruceru știu că acum vă preocupă gazele și somnul lui T-Rex, dar vine și această perioadă mai repede decât ai crede)