De ce Skype? Câte metode sunt să faci învățământ online?

Înainte de a spune de metode sau variante …am ceva important de menționat.

Cred că învățământul românesc, care nu era foarte sănătos, vă ieși rău din perioada asta. Mă uit la cum a fost abordat momentul de către școli, pentru că nu știu la nivel de inspectorate sau minister, și dacă îm mediul urban lucrurile se mișcă greu mă gândesc că în mediul rurar este de-a dreptul trist.

Degeaba încearcă antreprenorii (Kinderpedia este un proiect pe care îl știu personal) să ajute mediul public (gratuit) dacă:

  • profesorii nu au cu ce (laptop, tabletă, interent, training)
  • profesorii (unii) nu vor, nu sunt interesați
  • profesorii nu au cu cine (atât elevi cât și părinți)
  • profesorii nu au un guidline care să continue sau să fie adaptat acestei perioade
  • profesorii au la dipoziție o platformă educrd.ro care conține o parte digital.educred.ro cu direcții de învățare dar prea puțin prietenoasă și prea târziu apărută

Bun …avem platforma digitală …perfect, dar cum a ajuns informația la profesori, asta dacă a ajuns, și au ei resursele necesare să urmeze cursurile online?

Bun …le urmează (pe cursuri) …când vor avea ocazia să înceapă să facă ceva și cu copiii? Pare că sunt în situația în care trebuie să facă totul în paralel (învățat pentru ei și apoi cursuri cu/pentru copiii) și însemană un timp mult mai mare petrecut pentru aceste chestiuni decât pentru restul activităților.

Bun …au cunoștințe deja, nu au nevoie de cursuri suplimentare, au suport didactic sau direcții de abordate pentru învățământ online, pentru că este evident că predarea nu are aceleași caracterisitici? Una e să ții 30 de copiii în clasă și alta este să îi ții pe un scaun în fața unui ecran.

Citește și →  clasa 0 e pentru copii, dar o fac și părinții

Bun …avem de toate ca să încep …avem elevi? elevii au cu ce?

De ce Skype și nu ZOOM

La scurt timp după ce a devenit clar că perioada asta va fi una lungă și că luna iunie pare veridică pentru revenirea la școala clasică am luat legătura cu învățătoarea Teei.

Omul (adică doamna învățătoare) mi-a zis simplu că ei (profesorii) au primit doar sugestii și că organizarea de șantier rămâne o decizie individuală. Dorința ei era să desfășoare o activitate cu cei 33 de copii cât mai apropiată de cea clasică. Singura mențiune era legată de confortul folosirii tehnicii și necunoștina unor programe care să facă interacțiunea facilă.

Am studiat puțin și, în primă fază, am ales ZOOM.

Varianta cu care lucrasem și eram confortabil era Skype, dar alții îmi spuneau de Hangouts, Google Duo, care sunt moka și mai sunt și altele care presupun plata unui abonament sau a unei taxe: Webex, TeamViewer, GoToMeeting. Dincolo de acestea sunt și alte variante, dar cu număr de participanți limitat, până în 6-10-12, deci insuficient pentru nevoile noastre.

Zoom avea mari șanse să funcționeze, ca opțiune, pentru că este simplu de folosit (doar un link generat de cel care inițiază discuția) și  posiblitatea „administratorului” să facă o mulțime de lucruri interactive, plus că este stăpân total (la skype nu e așa).

Sesiunea free este de 40 de minute, deci perfect pentru o simulare de oră de clasă.

DAR

Zoom a picat pentru că era nevoie de un suport tehnic de un anumit tip la care nu toți au acces și unele funcționalități mai greu de explicat pentru cel care iniția call-ul.

Citește și →  ce este de făcut când bebe are gaze?

În plus toți copiii trebuiau să aibă acces la o adresa de mail pentru primirea acelui link și dacă nu era proprie (vorbim aici de copii de 8-9 ani) atunci vorbim de a părinților care au destule cap.

Am trecut la treabă, am instalat și am creat grupuri și am testat

Am făcut un test cu Teea să văd cum se simte cu programul și s-a prins foarte repede de tot ce era de făcut. La Zoom, pe care îl folosește la orele de engleză, îmi mai cere uneori ajutorul.

După … am făcut un test cu profesoara Teei și cu Tea pentru a înțelege cum ar putea să arate o oră de școală cu copiii.

După … am trecut la instalat și training pe soft. A mers relativ ușor și instalatul și „antrenatul”.

După … am creat grupul cu toți copiii. Din nou a apărut în discuție dotarea tehnică, cunoștințele de calculator/telefon/aplicații, dar cu multe telefoane, nervi și ceva înjurături printre dinți  …am creat învins.

…să mai zic că erau părinți care spuneau că acel grup de pe whatsapp este suficient și că nu își pune copilul în alt grup,

…să mai zic că erau părinți care pur și simplu nu aveau niciun interse,

…să mai spun că …nu mai spun.

Prima conversație, care se dorea a dura cam 1 oră maxim, a fost de vreo 2-3 ore. Copiii și doamna au fost atât de fericiți că se revăd și că pot vorbi încât nu vă puteți imagina.

Probleme pe Skype

Deși copiii nu erau obișnuiți cu acest program, în două zile, au ajuns să știe mai mult decât mine :))) (nu că aș fi eu cine știe ce deștept) și unele probleme se pot rezolva cu săpături pe net DAR altele rămân la altitudinea celor de la Microsoft să fie reparate.

Citește și →  idei de plimare - spre Japonia

Curând copiii (unii) au descoperit că pot închide microfonul altora sau că îi pot exclude din conversație. Aceste acțiuni au determinat adevărate tragedii, copii plângând, părinți în vrie, telefonul meu sunând de parcă eram la 112.

După ce am săpat puțin, am descoperit că problema cu microfonul se poate rezolva, dar Skype nu are opțiunea unui administrator de grup, opțiune care să nu permită celorlați membri să se excludă după bunul plac.

După ceva training cu părinții am reușit să scădem tipul asta de acțiune, de excludere, dar este prea tentat pentru copii să fie copii 🙂

Concluzie

Skype este până la acest moment cel mai simplu mod de organizare a unor video conferințe, dicolo de problemele pe care le are. Oferă cele mai multe opțiuni pentru cât este de gratuit și foarte important – conexiune stabilă.

Acolo unde conexiunea nu este prea puternică, taie imaginea și păstrează sunetul, apoi revine când totul este în regulă.

Am întocmit o listă cu reguli pe care au citit-o și părinții și copiii și din fericire lucrurile au intrat pe un făgaș normal.

Acum copiii se văd, comunică, învățătoarea își continuă predarea/remintirea lucrurilor, fără a trăi cu idea că și-a abandonat copiii.

#Respect celor mici care, mare parte din ei, și-au setat conturi pe cont propriu.

Pentru noi a fost și este o încercare grea, pentru ei este istorie pe care o trăiesc și povești despre o copilărie atât  de diferită de cea a lui Creangă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *