În viaţa fiecărui bărbat există o femeie. NU contează ce rol are, până la urmă, dar ea există şi sigur şi-a pus aprenta asupra vieţii acelui bărbat. La mine sunt mai multe 🙂

Țin să menționez că viața mea s-a desfășurat și se desfășoară între femei. La prima vedere pare o chestie mișto, dar nu e chiar așa. Gândiți-vă doar la zilele de 1 și 8 Martie sau zile de nume sau alte ocazii și o să mă înțelegeți că …mă ucide la portofel. Să nu mai zic că atunci când memoria îți joacă feste poți să dai de naiba.

Totul a început cu MAMA. Ea, alături de tatăl meu, a decis să devină părinte și atunci iubirea lor și probabil camera de mijloc de la casa bunicii de la țară au fost ingredientele pentru a apărea eu. Nimic spectaculos în procesul de producție, dar rezultatul este tipul mișto care scrie aceste rânduri :)))))))

Mama a avut parte de multe momente în care a trebuit să fie și tată și prietenă și zbir și profesor și confidentă și consultant de imagine și secretară pentru fetele de sunau după mine și mai știu eu ce a mai fost nevoită să fie. Acum este provider pentru noi de mâncare, bunică pentru copiii mei și cadru medical superior pentru familia mea.

Cumva, eu nu am fost de-ajuns și a apărut la 7 ani după mine și sora mea (dacă eu la distanță de 4 ani între copii găsesc greutăți multiple mă gândesc că pentru ea nu a fost ușor) așa că a devenit din nou mamă de bebe și …tot ce am înșirat mai sus. Respect!

Ea este una dintre femeile care mi-au schimbat și îmi influențează viața. Respect, bis!

Mimi – este mătușa tatălui meu și a fost mâna dreapta sau uneori ambele mâini care s-au îngrijit de mine. A făcut acest lucru susținut până la clasa a 4-a, dar grija și suportul ei au continuat față de mine până în primii ani de facultate. Femeia asta a făcut lucruri pe care nu cred că altcineva în viața mea putea să le facă. La un anumit moment dat a decis să ia o pauză (așa prefer eu să spun) și rămâne să ne vedem atunci când voi lua și eu o pauză. Momentan îmi e maxim dor de cartofii ei prăjiți și de cămăruța ei din Piața Romană care era refugiul meu special.

Bica – este bunica mea. Dintre toate chestiunile pe care le pot spune mă voi rezuma doar la …pernele care mereu mă înconjurau cu mirosul lor (în nici un alt loc nu am mai regăsit acel miros) și la discuțiile despre teatru, bune maniere și stil pe care le am de fiecare dată când ne vedem. De fapt atunci când ne vedem îmi place că îmi dă să citesc din poeziile pe care le scrie la fereastra bucătăriei ei din Ploiești. Plus că sunt centrul universului ei.

Mamaie/sora mamei – sunt femeile care mi-au marcat și definit vacanțele mele din timpul școlii și liceului. Țara a fost pentru mine un manual despre ce înseamnă lucrul cu mâinile, alergatul pe mailul gârlei, mămăliga cu zahăr și strugurii cu pâine. Tot ce am învățat acolo au reprezentat o bază pentru o mulțime de chestii pe care a trebuit să le fac când am devenit adult și cu responsabilități. Este locul unde am descoperit niște limite pe care mai apoi în viață nu le-am mai depășit.

Soția mea – este mama copiilor mei, este lucrul care mă contrabalansează și este amanta mea și este iubita mea. Dacă nu ar fi această sumă de calități multe dintre chestiile pe care le fac sau le-am realizat …ar fi doar lucruri la care încă aș aspira. Sunt multe de zis despre ce înseamnă pentru mine și cum ar fi dacă nu ar fi, dar în egală măsură știu că îi place să păstreze discreția legat de ce ne leagă așa că mă opresc aici.

Irene – din clasa a 12-a și până la final de facultate a fost extrem de importantă pentru mine. Un copil este influențat de gașca de prieteni și eu am avut noroc că dau de o gașcă care se învârtea în jurul lui Irene, iar gașca asta mi-a făcut bine. Dacă nu era ea …:))) multe chestiuni nu se întâmplau (mi-am cunoscut soția datorită ei). Merci!

De acum voi face doar enumerarea femeilor care reprezintă ceva pentru mine, cele care au făcut ceva (voit sau nu) care m-a ajutat să merg înainte 🙂 – Valeria Răcilă, Mihaela Navrea, Alexandra “Maraton”, Mirela, Ana-Maria Caia, Octavia, Simona Andrei, Lavinia, Leocadia, Popeasca sau Massini. Mulțumesc vouă!

Mai sunt …dar mă opresc pentru că o să spuneți că femei, femei …dar câte :))

La mulți ani doamnelor!