Kinderpedia, Evelina Necula – școala online, între mit și realitate –

articol de opinie

E multă gălăgie în zona educației în perioada aceasta. Toată lumea a devenit, peste noapte, expertă în lecții pe internet. Opiniile sunt, pe cât de diverse, pe atât de vehemente și de categorice. Unii, că de ce nu se face, alții, că se face degeaba, că se face prea mult, că nu se face cum trebuie… și lista ar putea continua. Ca antreprenor în educație și om de comunicare, am fost ca un tranzistor, sau chiar paratrăsnet, pentru numeroase idei, multe dintre ele, inspirate, altele, care mai de care mai crețe. Asta m-a ajutat să-mi formulez o opinie despre ce este real și ce este artificial, exagerat, mistificat atunci când vorbim despre școala de la distanță.  

Am scris mai jos despre falsele argumente în spatele cărora ne ascundem când suntem prea terifiați ca să facem ceva, despre soluțiile simple, care ne păstrează în zona de confort, dar nici nu ne prea ajută, despre ce este util, dar insuficient, când vine vorba de predarea la distanță și despre percepțiile eronate care ne împiedică uneori să facem alegeri informate, pentru viitor. 

Mitul #1 Nu facem nimic în online, pentru că la sate sunt copii fără electricitate

L-am pus primul, ca să terminam cu lamentația asta o dată și pentru totdeauna. Penetrarea internetului mobil în Romania este de 88%. Sunt 19,6 milioane de conexiuni de internet mobil iar 84% dintre acestea sunt 3G și 4G (sursa: ANCOM). Ponderea copiilor care nu au, efectiv acces la internet și dispozitive adecvate pentru învățarea online este foarte, foarte mică. Nu spune nimeni să fie ignorați. Orice marginalizare ar fi o nedreptate. Dar, în timp ce autoritățile și ONG-urile caută soluții pentru aceasta minoritate, majoritatea profesorilor și a elevilor pentru care internetul și tehnologia sunt accesibile dintotdeauna, nu doar că pot, ci trebuie să facă ceva acum. Hai să ne mișcam noi, cei de la oraș, cu internet și apă caldă, pentru ca atunci când ajunge școala online în cătunele acelea îndepărtate pe care le plângem astăzi pe Facebook, să înțeleagă copiii ceva din ea. 

Mitul #2 Comunicăm cu copiii pe Facebook și WhatsApp și e suficient

Am făcut două studii extinse pe comunicarea în școli și grădinițe, unul cu 4,000 de părinți și unul cu 200 de dascăli. Ambele au dezvăluit un paradox. Deși familiile și profesorii deopotrivă cred că Facebook-ul și Whatsapp-ul sunt complet neadecvate și chiar nesigure pentru comunicarea în educație, foarte multă lume încă le folosește; inclusiv cei care le blamează. De ce nu? Pentru că sunt colective, deci lipsite de personalizare. Pentru că sunt aglomerate, nu au structură și niciun pic de coerență. Orice aș spune în completare, nu o să fie nici pe departe la fel de persuasiv precum standup-ul lui Bobonete. 

Înainte de această criză, spuneam despre Facebook și WhatsApp nu sunt potrivite pentru comunicarea cu familiile. Acum, afirm cu convingere că sunt complet nepotrivite pentru actul educațional în sine. Să dai o temă sau un proiect pe WhatsApp și să îți bifezi în calendar că ai făcut educație este ca și cum ai scoate gunoiul în fața ușii. Nu-l mai ai în casă, dar oricine trece pe acolo se împiedică de el. Poate cele mai mari coșmaruri ale copiilor și ale părinților de la închiderea școlilor și până astăzi sunt temele  pe WhatsApp/ Facebook/ e-mail.  E documentat. Există victime. Niște smartphone-uri fără vină stau acum la reanimare pentru că au primit prea multe teme și prea puțină conectare și îndrumare. Aceasta nu este școala de care avem nevoie.

Mitul #3 Nu facem mare lucru, că oricum se va relua materia sau, la polul opus, predăm în neștire ca să ne justificăm salariile și, uneori, taxele

Fie că suntem părinți sau profesori, am experimentat o schimbare dramatică în viața noastră în ultima lună. Cu toate astea, ne-au rămas niște ancore. Activitatea profesională, responsabilitatea față de familie, un sens al apartenenței și al utilității. Și copiii traversează cu dificultate acesta perioadă iar, pentru ei, apartenența și continuitatea sunt strâns legate de școală sau, în egala măsură, de grădiniță. Să fie desprinși brutal de principalul lor mediu de conectare, de validare socială și de dezvoltare este o traumă. Nu cred că este vreun copil care să fi întâmpinat cu entuziasm această vacanța forțată și care să nu fi reflectat și somatizat anxietatea din jurul lui. Copiii ai căror dascăli nu se conectează cu ei rămân fără busolă. Nu pierd doar curicula și oportunități de învățare, ci rămân vulnerabili în fața unor tulburări emoționale serioase. 

Aproape la fel de traumatică mi se pare și extrema cealaltă, în care profesorii, din exces de zel sau din dorința de validare, încarcă excesiv programul copiilor, pun presiune pe ei cu un ritm de învățare nefiresc și îi supun la un stres în plus, într-o perioadă în care sunt oricum bulversați. Aceasta nu este școala de care avem nevoie.

Mitul #4 facem lecții pe Skype/ Zoom de când s-au închis școlile și totul merge perfect din prima

Soluțiile de teleconferință precum Zoom și Skype sunt utile în educația la distanță, dar insuficiente. Folosite izolat, nu oferă decât componenta de interacțiune. Fără structura și suportul de care au nevoie profesorii și elevii pentru un act educațional complet, lecțiile sunt doar un „live show” de 40 de minute. Analizând, fără judecată, e lesne de observat că puțini dintre profesorii care au abordat astfel de instrumente digitale în ultimele săptămâni erau cu adevărat pregătiți să le folosească în educație, mai ales dacă nu au avut niciun fel de experiență anterioară și nici vreun suport curicular pentru predarea online. 

Provocarea din spatele acestui articol se referea la Skype versus Zoom, așa că o să îmi expun și eu părerea. Ei bine, Zoom, oricând. De ce? Argumentele pentru lecții pe Zoom reies chiar din articolul lui Daniel. În primul rând, permite moderare din partea profesorului, ceea ce elimină comportamentul tribal al copiilor, atunci când nu sunt coordonați. În al doilea rând, este mai stabil și permite conectarea unui număr mai mare de utilizatori – până la 100 de participanți în versiune free. În al treilea rând, e mai simplu de integrat cu platforme educaționale, ceea ce îl face mai ușor de utilizat de către profesori, inclusiv în mod recurent. 

Mitul #5 Nu folosim platforme educaționale pentru că sunt scumpe și complicate

Acest al cincilea mit cuprinde un adevăr important: există platforme speciale pentru educație. Ce e în neregulă cu ele? Ei bine, aici intervine percepția distorsionată: fie „sunt prea scumpe” fie „sunt greu de folosit.”  Normal că nu sunt la fel de simple ca butonul de la lift, pentru că fac mult mai mult decât atât. În același timp, curba învățării  este un concept familiar oricărui profesor. Timpul pe care îl aloci înțelegerii unei tehnologii este o investiție. Randamentul ei se reflectă în sutele sau miile de ocazii în care acea tehnologie îți simplifică modul de lucru. Evident, să te familiarizezi cu o soluție nouă cere puțin efort. Pe de altă parte, alegând mereu „calea bătătorită”, „the easy way out”, rămânem înțepeniți în paleoliticul tehnologiei și îi privăm pe copii de oportunități valoroase de învățare și de conectare. 

Kinderpedia, soluția de comunicare și management pentru școli și grădinițe pe care am fondat-o împreună cu partenerii mei în urmă cu 6 ani a integrat Zoom pentru predare la distanță, încă din prima săptămână de criză. Prin funcția de video conferință, orice activitate din orar se transformă automat într-o lecție video. Elevii primesc notificarea în aplicație și se pot alătura direct. Pe lângă predarea video la distanță, Kinderpedia oferă o suită completă de funcții smart pentru școală cum ar fi managementul claselor și al familiilor, prezența, catalog de note, modul de teme, distribuire personalizată de documente și fișiere multimedia, mesagerie rapidă, chestionare, newsletter, rapoarte etc.  

E scump? Nu, e gratis. Pe 19 martie 2020, am semnat un protocol pe doi ani cu Ministerul Educației Naționale prin care punem platforma Kinderpedia la dispoziția școlilor publice, gratuit, pentru a depăși criza pe care educația o traversează astăzi. Toate funcționalitățile platformei pot fi folosite de școlile publice fără costuri, pe parcursul acestui an școlar. Mai mult, o selecție de 11 module gândite special pentru profesori sunt disponibile gratuit, fără dată de expirare.

Citește și →  țânțarii - bată-i vina

5 pași către o educație conectată

Cei mai mulți dintre profesorii de astăzi nu s-au născut cu calculatorul în brațe. Același lucru e valabil și pentru o mare parte a părinților. Dar asta nu înseamnă că nu pot colabora, virtual, pentru a le asigura copiilor continuitate în învățare și conectare cu clasa, comunitatea în care sunt atât de adânc ancorați și în care figura dascălului este un element central. Școala poate fi online.

  1. Empatie și sprijin. Ca să ne conectam, fie într-o lecție online sau în orice altă interacțiune, trebuie să exersăm empatia. Să renunțăm o dată pentru totdeauna la tabere și la degete îndreptate peste gard. Dacă ne dorim ca școala să continue pe timp de pandemie, trebuie să ne unim, părinți și profesori, și să le predăm copiilor noștri, înainte de toate, o lecție de solidaritate. Oricât ar fi de iscusit și de familiarizat cu cele mai revoluționare tehnologii, niciun profesor nu va reuși să își facă treaba până la capăt fără participarea și suportul activ al familiei. Reciproca este, și ea, valabilă.
  2. Instrumente potrivite și coerente. Când își aleg aplicații pentru predare, profesorii ar trebui să gândească pe termen lung, la acele instrumente de lucru care le asigură suport și continuitate și pe „vreme bună” nu doar pe „furtună”. De asemenea, e recomandabil ca, măcar la nivel de școală, să se ia o decizie comună pentru o singură soluție. Altfel, părinții și copiii se trezesc bombardați de 4-5 aplicații de la profesori diferiți și ajung să își petreacă zile întregi jonglând cu ele.  
  3. Conținut adecvat. Cea mai mare parte din curicula actuală nu este gândită pentru a fi predată online. De aceea, profesorii ar trebui să aloce parte din timpul aferent pregătirii claselor pentru a adapta modul tradițional de predare la limitările, dar și la oportunitățile noului „canal”. Online-ul permite sedimentarea unor noțiuni de bază cu ajutorul jocurilor interactive și al elementelor multimedia. Departe de a fi o povară, școala de la distanță poate fi o aventură interesantă, atât pentru copii, cât și pentru dascăli.
  4. Ritm adaptat situației curente. Între a nu face nimic și a te ambiționa să predai mai spornic decât la clasă, există o elegantă și firească linie de mijloc. Acum, mai mult ca niciodată, școala trebuie să pună pe primul loc emoțiile copiilor și abia apoi progresele și realizările academice.  
  5. Răbdare și determinare. E foarte greu să transformi, peste noapte, paradigma unei educații care rămăsese înțepenită, în mare parte, în secolul trecut. Pentru ca orice efort de astăzi să aibă sens, el trebui gândit în contextul unei transformări durabile. Aceasta va cere timp și efort susținut.  

Pe pagina de Facebook a Kinderpedia, am adus împreună unele dintre cele mai importante voci din educație, dar și opiniile unor părinți implicați și inspirați. Ne-au împărtășit ce reprezintă pentru ei #EducațieConectată și care trebuie să fie relația între dascăl, copil și familie, la distanță. Veți găsi acolo și numerose resurse video care prezintă modul cum Kinderpedia ajută școala.

Citește și →  când nu poți ieși afară, citește cărți!

Evelina Necula, Co-fondatoare Kinderpedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *