Salzkammergut Trophy e la o zi depărtare.

  • Bună dimineața!
  • Ce facem astăzi?
  • Mai mergem la Graz? Mai aveți chef? Băgăm somn și stăm să lenevim?
  • Nuuuuuuuu, fără lene …mergem la Graz, apoi îți ridici kitul de concurs și apoi ne luăm ebike-uri.
  • OK, să pornim, dar după micul dejun.

Este doar o bucată din dialogul de la ora 6:30. Eram toți cu ochii crăpați de somn și ne lovise o lene uriașă. Dar am pornit.

Noroc că aștia au drumuri domnule, așa că după 1 ora și vreo 40 de minute intram în Graz. Pe drum fetele s-au intersat în primul rând de parcări, apoi de ce avem de vizitat și în final de cumpărături.

GRAZ

Am țintit o parcare albastră la baza dealului pe care au ei cetatea (parcarea albastră însemna 3 ore).

Cel mai mult timp ne-a luat să urcăm cele 260 de trepte până la turnul cu ceas. Cel din Sighișoara mi-a părut mai tare decât ce am văzut eu aici. Apoi am dat o tură rapidă prin cetate, lucru care mi-a oferit posibiltatea de a vedea Graz-ul din diverse perspective și unghiuri. Nice.

Un loc aparte în plimbare este legat de mersul la wc. Acolo am găsit o chestie pe care o consider foarte civilizată. La baie era în cabină o cutie din metal desupra căreia era scris, în mai multe limbi (inclusiv română), să schimbi lingurița. Curios fiind să vad la ce se referă am descoperit că era un recipient unde puteai scăpa de seringi după ce foloseai injectabile. Cu alte cuvinte se evită astfel folosirea unui ac de mai multe ori, deci transmiterea unor boli.

Am vizitat și domul din Graz și necropola și apoi am servit un wurst în centru. Centru care se dovedește a fi foarte frumos și îngrijit și nepoluat. De acolo am ajuns la mașină la fix 2 ore și 50 de minute. Ne-am urcat și am plecat spre kituri.

KITURI

Mai e o zi până la Salzkammergut, așa că era musai să iau kiturile și am avut noroc că am dat acolo și de românii mei, adică româncele mele :). Doina mai făcuse o cursă la Salzkammergut Trophy, știa cu ce se mănâncă, Suzi în schimb era ca și mine pe teren virgin. Diferența era că ambele sunt campioane naționale la diverse categorii, eu doar am un zâmbet larg.

Toată acțiunea a durat puțin, apoi am luat la pas acel expo plin de biciclete și echipament. Am înnebunit și aș fi cumpărat fără măsură, noroc că erau scumpe multe dintre ele. Tot atunci, văzând și rachetele celor veniți pe acolo am realizat că ar trebui să schimb cauciucul pe spate, că era cam ros și vechi. Din nou prețul m-a ținut departe, așa că am zis că voi găsi eu o altă soluție.

După pozele de rigoare și înghețata după care pofteam cu toții am revenit la cazare.

FINAL DE ZI

Cum am fost foarte eficienți toată ziua am ajuns fix la timp să luam ebike. Fetele voiau așa ceva, așa că nu puteam să le refuzăm. Eu, pe de altă parte, am ochit niște băieți cu o dubă pe care scria CST, adică cauciucuri, chestie care era scrisă și pe tricoul meu, adică sponsor. Am mers la ei, am descoperit că erau polonezi și foarte dornici să mă ajute.

Ei au dat cauciuc pe spate, eu bere pentru 4 băieți și toată lumea a fost fericită.

Între timp fetele se bucurau de ebike 🙂

A venit masa de seară, pregătirea de concurs Salzkammergut Trophy (38 de km cu 1000 de metri diferență de nivel) și …somn de voie