…totdeauna vei avea parte de experiențe, că de aia e loc de joacă!loc de joacă
– atunci când bebe e mic de cele mai multe ori gălăgia e cea mai mare problemă. Apoi mai sunt cei mici sau părinții/bunicii/vecinii care sunt curioși și dornici să îl atingă pe bebe. Nu trebuie să vă agitați (crizați) dacă cineva îl atinge pe bebe pe picior sau corp, totul e să nu îi atingă fața sau mânuțele.
– atunci când bebe începe să meargă, lucrurile se complică. Bebe încearcă să ia jucării care nu sunt ale lui și asta determină conflicte. De cele mai multe ori copiii mai mari nu renunță la jucării și sunt destul de agresivi (fără să vrea să fie agresivi doar că nu știu și nu înțeleg să fie altfel), oricum e bine să ai o jucărie a lui bebe care să îi placă şi cu care să îl calmaţi dacă lucrurile o iau razna din cine ştie ce motiv.
– când bebe e mai mare (peste 2 ani jumătate) orice jucărie este tentantă și este ‘împărțită’ doar cu anumiți, în rest e ‘război’. Pe de altă parte dacă bebele vostru intră în conflict cu alți copii (se bat/împing…) fiți pregătiți pentru o discuție aprinsă/dojenitoare/în contradictoriu/enervantă cu părintele afectat. Calmul și atenția oferită lui bebe pentru a vă lămuri cine este vinovat este de cele mai multe ori cel mai simplu si corect mod de ‘dezamorsare’ a situației. Dacă lucrurile devin ‘violente’ (ceea ce e foarte posibil) puteți să vă retrageți până a doua zi (renunțați la o bătălie pentru a câștiga războiul)
Ca să concluzionez …mergeți la locul de joacă pregătit ca bebe să vrea jucăriile altora, să se certe pentru că nu renunță la ale lui. Fiți pregătit pentru un plânset provocat de o îmbrânceală sau o piedică. Fiți pregătiți pentru a-l opri din a cere prostii de ronțăit de la alte mame, deci trebuie să aveți cu ce compensa poftele lui bebe.
Și fiți pregătit să îl certați pe bebe și să ignorați urlete și țipete pentru refuzuri necesare. Ar mai trebui să aveţi răbdare şi cu toţi cei care “îţi doresc binele cu sfaturi”.

În rest totul e perfect :))