A fost mai mult decât un maraton …a fost o vacanță

Nu mai este nimic nou pentru cei care mă cunosc că eu alerg maratoane sau că ies să mă dau cu bicicleta …că fac sport. Dar ce este nou sunt lucrurile pe care le descopăr în acest fel …îmi place că felul în care îmi descopăr viața cu ocazia unor astfel de evenimente.

Cine are chef de citit gânduri și trăiri să știe că asta va avea în următoarele rânduri căci nu voi avea cu adevărat aspecte tehnice legate de cursă decât la final și nici acelea cele mai tehnice.

Context

Am plecat către Italia într-o perioadă dificilă. În țară Covid-ul și politica se ceartă pentru întâietate la știri, iar viața, felul în care o poți trăi, a fost uitată. Pentru unii pare o ușoară rușine dacă ajungi să te bucuri de plăcerile din jur.

Acesta este contextul în care am ajuns în această poveste. Da …este o poveste care a durat 5 zile!!!

Paolo este un italian subțirel (de la el a pornit totul), mereu deschis și glumeț și dornic să aducă oameni să îi descopere evenimentele sportive. Face treaba asta de vreo 25 de ani, iar ediția numărul 10 a Lago Maggiore Marathon s-a desfășurat chiar de ziua lui, a împlinit 51 de ani. Mai are 3 evenimente pe țeavă pe care mă îndeamnă să le descopăr în 2022.

La o cafea prin București (eu tot sper de fiecare dată că și eu pot să ofer o cafea bună) îmi spune (Paolo) despre cursă și …până la finalul întâlnirii decidem că eu voi ajunge să o alerg în Noiembrie. Asta este istorie. Acest lucru se întâmpla în luna mai.

Nu mai are rost să zic cum mi-a venit în minte 100kWalk și cum am gândit în termeni de marketing …dar am zis că cele două sunt perfecte împreună așa că cu (sîc) mine au ajuns să fie prezenți în Italia și Memo și Andrei. George a trecut pe la doctor și era complicat să se deplaseze. A rămas pe data viitoare.

Citește și →  alerg, pedalez, concurez ...sunt accidentat

Drumul și așteptările

Drumul până la Lago Maggiore a fost lung, mai lung decât aș fi crezut, dar pentru că nu aveam calcule în minte sau așteptări plecarea de la ora 10 dimineața și cazarea la hotel la ora 9 seara nu au contat. Dacă doream să fiu mult mai organizat probabil că aș fi câștigat 2 ore, dar nu mai mult. Oricum de la Covid și certificatele verzi și alte reguli am preferat să ne luăm multe precauții.

Am ajuns pe întuneric la Stresa.

Orașul sau orășelul pe întuneric nu a zis nimic, dar mirosea așa de bine a pin și era un calm pe care creierul meu agitat nu îl putea procesa, iar felul în care se vedeau luminile …wow. Gara e mai sus decât maer parte din localitate și se vedea până departe.

Hotelul are 5 stele și un “L” …prima dată când am experimentat așa ceva. În fapt este o clădire istorică, păstrată exemplar, cu un aer special …ca a unei galerii de artă în loc de holuri banale, busturi și ceasuri cu pendule, tavane înalte, tacâmuri sau robineții la baie din argint. Acel “L” înseamnă lux, puțin mai mult de cele 5 stele care oricum înseamnă lux. Nu aș fi crezut vreodată că îmi va plăcea să stau ăn așa hotel, dar știu că în toate cele 4 nopți mă suprindeam în diverse ipostaze și colțuri ale hotelului cu gură cascată. Cum îi zice hotelului găsiți 9 rânduri mai jos.

Dintre toate serviciile pe care le-am experiment este unul pe care l-aș vrea mereu …apropos de *****L – pregătirea camerei înainte de somn. Se trăgau obloanele, se pregăteau pijamalele, se creștea temperatura, se schimbau prosoapele …se făcea curat.

Oricum curat în cameră și schimbarea așternuturilor sau prosoapelor se făcea de mai multe ori pe zi.

Aș mai adăuga faptul că o cameră aici costă mai puțin decât una la Mamaia la început de sezon – Grand Hotel de Illes de Borromees, pentru cei care vor să sape mai mult.

Citește și →  cum am ajuns să fiu în competiție cu Radu și Tea

Cum e în zona Lago Maggiore

La acest episod se adaugă felul în care are gust mâncarea, cafeaua sau dulcele, felul în care te arunci pe un vas și mergi să vizitezi una dintre insule, unde poți servi masa sau alegi să iei bicicleta (gratuită) de la hotel (poți închiria ușor una) și să te plimbi între așezările de pe malul lacului. Sunt atâția bicicliști încât nu îți vine a crede, nu ești în pericol pe stradă …Data viitoare cred că vin cu bicla să fac tura lacului …are 180 de km și trece puțin și prin Elveția.

Stăteam să mă gândesc cât de natural îți vine să mergi la restaurant să servești o cină sau o sticlă de vin fără să te coste nefiresc de mult – o sticla de vin de-al casei e 12 euro, in supermarket găsești de la 2 euro sticla.

Am fost puțin trist când am văzut că este o diferență între tipul și calitatea produselor în magazinele lor și ale nostre în interiorul aceluiași lanț. Mda… puțin mai multă atenție pentru sănătatea lor și mai “du-te în …române” pentru noi.

Deja din a doua zi am realizat cât de trist voi fi la plecare …așa de diferit m-a făcut să mă simt într-un timp așa de scurt.

Și cum sunt insulele acelea …după cu zicea Memo …avem o insulă ce să facem cu ea …păi punem 40 de restaurante pe străduțe și aducem oamenii cu bărcuțele. Decu cum sunt insulele acelea …și au niște balcoane de ieșit vara doar în prosop … Nu …nu am cum să vă zugravesc cu adevărat cum e acolo fără să omit ceva ce nu trebuie omis.

Și erau în afara sezonului când nu mai aveau chef să de laude cu ce au …oare cum o fi în sezon?!?!?!?

Cursa de maraton de la Lago Maggiore

Pentru cei care vor ajunge să alerge cursa, vreau să întăresc încă odată faptul că este o cursă pentru TINE. Poate fi competitivă pentru că are un profil cu diferență mică de nivel …vreo 120 de m pe 42 de km, dar peisajele o fac o cursă pentru TINE.

Citește și →  cum ne învățăm copiii să fie organizați by Diana Mihăilă

Este o combinație cum nu am mai văzut …organizarea este simplă, eficientă, eficace, cu signalistică clară și niciodată prea multă sau prea puțină. Este liniște și doar dacă ai doi români care au decis să scoată o boxă vei avea gălăgie, altfel vei avea o înlănțuire de priveliști care te fac să te oprești pentru o poză sau un live sau o gură cascată. Alergi pe lângă livezi de portocali, măslini, curți foarte îngrijite, palate, vile și localități cochete. Alergi pe marginea lacului după ce ajungi la start cu vaporul privind un răsărit care îți lovește cele mai sensibile corzi ale sufletului, vezi oameni care sunt dornici să alerge și mai puțin să se întreacă. Porțiunea de drum închisă este uriașă …dincolo de 50 de km legați plus străzi adiacente, dar nu auzi claxoane sau aprecieri negative. Fix când simți că nu mai poți fi surprins apare câte un golf unde sunt bărci care se leagănă leneș pe apă și apoi apare și (încă unul) orășelul cochet unde se deschid cafenelele. E un miros de la cafea și patiserie de îți vine să te oprești imediat. Știu că nu astea sunt datele tehnice pe care poate le voiai, dar de fapt asta face ca această cursă să fie “cea mai panoramică din Italia”. Am mai alergat curse care se vindeau panoramice, dar în afara de Lyon, este singura care chiar poate spune că ești surprins și încărcat cu fericire de ce vezi și simți.

Finișul este grandios. Un spațiu larg … frumos amenajat, un covor roșu și gălăgie de la cei de pe margine, cu o turlă de biserică în fundal, lacul în stânga și terase cochete pe dreapta. 

Mamă ce mi-a plăcut și cursa… de fapt a fost o încununare a unei povești de 5 zile.

Cumva o poveste a maratonului sau a noastră

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *