nu mai îmi plac petrecerile cu Moș Crăciun
Moș Crăciun este mega tocit până pe 25 decembrie. Deja este văzut de copii de 4-5 ori și își pierde tot farmecul.
Life
Category
știți dinții bunicilor de metal argintiu sau de aur?
Ăsta este un fel de episodul 2, continuare la șantierul din gură …și este despre dinții bunicilor. Când eram mic mă uitam admirativ la zâmbetul multicolor al buncilor mei și îmi părea o mega chestie că ei au dinții aia pe care cei de la hollywood dau bani mulți să îi aibă. NU era un
Cum faci ca cel mare să-l accepte pe cel mic?
Știu că vă gândiți că cel mare trebuie să îl ACCEPTE, dar cred că este vorba despre altceva Am mai scris despre cum am abordat problema față de Tea, odată cu venirea lui Radu – aici și aici și aici. De curând am asistat la un eveniment despre dezvoltatea emoțională la copii și relația dintre
despre răbdare față de copii, față de tine, față de viață :)
…să ai RĂBDARE este, uneori, mai ceva ca un maraton :)) …ieri (poate fi orice zi până la urmă) am mers cu Radu spre grădiniță. Menționez că drumul durează cam 10 minute când este călare pe bicicleta fără pedale (nenea Geo să trăiască). …ieri a decis să luăm bicicleta cu buburuză, care mai are, din
mama lui de parenting!!!
CICĂ trebuie să şti parenting că crești copilul cum trebuie Stau de 5 zile într-un loc plin de copii și părinți și bunici și, când vine vorba de parenting, mă apucă râsul sau plânsul, încă nu m-am decis. ____________ Aud mereu – NU, NU E VOIE, NU PUNE MÂNA, TE LAS AICI, NU STROPII și
de când ești părinte, de câte ori ți-a venit …
Părinte fiind de câte ori ți-ai fi dorit … … să renunți a mai fi părinte și să pleci unde vezi cu ochii? … să te iei de părinții care ți se par că fac lucruri aiurea față de ai lor copii? (țipă la ei, îi bruschează …) … să te iei de părinții care
știți când mi-a fost cel mai frică?
frică cu F mare, nu orice ce fel de frică … Prima dată când am văzut bățul ăla cu două linii care îmi spunea că voi deveni tată. A două oară când mi-a fost frică a fost la amniocenteză și la gândul că e un ac prin burta soției și aproape de copilul meu și
îmi place ploaia, dar acum o urăsc profund
ploaia ocupă în sufletul meu un loc special. este legată de câteva evenimente importante și care mi-au marcat istoria personală. ENOUGH is ENOUGH …parcă e deja de prea multă vreme anunțată ploaia latv/radio/net și zilele cu soare sunt așa de rare încât sunt vânate mai ceva ca ofertele de blackfriday. Am impresia că nu mai
am ieșit cu Radu în parc și m-am ales cu dureri de cap
În parc sunt mame cu cafea sau suc în mâna, fancy și cochete …copiii ori sunt la fel de fancy, ori foarte neîngrijiți. În parc sunt tați care stau pe telefon sau sparg semințe fără să aibă habar ce face cel mic. Copilul încearcă o legătură dar …rămâne cu încercarea; puțini sunt cei care se
diferența, ca să nu zic prăpastia, dintre oraș și “la țară”
Nu este o impresie, este o realitate, această diferență. Am mai scris eu despre diferența asta acum ceva vreme (link aici), dar atunci mă legam de sarcină și constant că aveam ochelari de cal. Chestiunea e cu mult mai amplă. Sunt chestii simple care sar imediat în ochi … doar să vrei să le vezi: