Care părinte a fost cu al lui copil la locul de joacă să ridice o mână. UUUUU câte mâini văd pe sus! Ați ajuns acolo pentru că vroiați să faceți mai repede cumpărăturile? Ați simțit nevoia de o pauză? Era urât afară de prea multă vreme și casa devenise prea mică? Era timpul pentru o cafea și o discuție în liniște? E posibil să mă învârt în jurul cozii cu unele dintre întrebările astea, dar ideea cred că ați înțeles-o – locul de joacă poate fi o soluție, indiferent de motiv.

Fie că e vorba locul de joacă de la mall sau unul de sine stătător, senzația finală e aceeași atunci când te întâlnești cu el. Să fiu mai clar zic. Ideea despre articol mi-a venit când ma citit ceva similar de la un daddy blogger din UK și care m-a amuzat teribil, dar care nu se potrivea cu situația de pe la noi. Acolo reieșea că părinții se bagă la joacă indiferent de vârsta copiilor și se cam joacă cot la cot cu ei. Trebuie să recunosc că îmi place la nebunie ideea de a înota în bile și faptul că mă joc prin toate cele cu al meu copil. DAR Oare se curăță tonele de bile? Se dezinfectează cumva? Își aleg clientela după cum arată? Adică mă gândesc la momentul ăla în care ai copilul bolnav, puțin cum zic unii și nu mai e contagios că i-a trecut, și nu mai știi ce să faci cu el. Îl iei de mână și mergi la mall. Intră printre bile pe tunel și mai straănută, mai trage o tuse, își mai șterge mucii pe bile sau pe scări …apoi pleci. Când ai copilul sănătos chestiile astea îți sar în ochi, dar când e bolnav parcă nici nu le observi. Am dreptate?

Citește și →  cum călătorești cu copiii cu avionul?

Să fiu mai clar zic, din nou. După cum bine știți la noi copii sub 3 ani trebuie însoțiți de adulți într-un loc de joacă. Cumva adultul care vrea să scape, nu poate face acest lucru, deci e nevoit să caute alternative. Sunt alternative, nu le numesc, pentru că vreau să stea cu propriu copil cât mai mult. Revin …intru cu copilul să stai după el, cocoșat, încălzit, cu șoșoni de plastic în picioare, o adevărată „plăcere”. Pleci de acolo cu dureri de șale și transpirat și poate chiar nervos, iar copilul rupt de oboseală. Ar putea fi și praf …ar putea fi, dar pe el nu îl mai pun la socoteală. Pe de altă parte John poveștește liniștit că se aruncă în bazinul cu bile foarte liniștit și se joacă cot la cot cu ai lui copii. La noi nici nu am văzut să fie așa ceva, nici nu cred că se poate, oricum eu unul nu am încercat, dar rămân în minte cu imaginea unui puști care strănută peste toate bilele în timp ce unul mai mic le „gustă”.

Citește și →  cum prinde hârtie sau carton ...

Dacă ai un copil de peste 3 ani, lucrurile sunt simple, sau mai simple. Te prezinți la ghișeu, lași un număr de telefon, dai suma cerută, copilul se alege cu o brățară și gata – ești liber. Ai scăpat sau așa crezi , oricum te miști mai repede acolo unde ai treabă, teoretic! Nu discut aici dacă e corect sau nu să faci așa, e o altă discuție, dar un lucru e cert la final vei avea un copil care s-a jucat o tonă, nu știu dacă și-a făcut prieteni, e mega obosit și mega transpirat. Și e posibil să fi luat și ceva de pe acolo.

La locurile de joacă de „sine stătătoare” că nu știu cum să le zic altcumva ești acolo, dar nu ești. Adultul este într-un colț cu ceilalți părinți și copii sunt pe mânile unor copii mai mari (că asta sunt supraveghetorii) și timp de 2 ore mai vine la tine doar dacă e vreun conflict legat de jucărie sau vreo lovitură aiurea. Pe alocuri mai vin și animatorii.

Citește și →  copiii - desenele, tableta, telefonul mobil

Știu că am descris situații pe care le cunoașteți și cu care sunteți mai mult decât familiarizați, dar nu pot să nu mă gândesc la bazinul ala de bile, la rîsul pe care îl provoacă și la cum pot oamenii aia să curețe bilele alea? Individual?

Mâine suntem inviați la o petrecere la un loc de joacă 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *