Să nu îmi spuneți că nu ați observat că atunci când copilul vostru este chemat la o aniversare la un loc de joacă în oraș 90% dintre părinți se îmbracă de parcă ar merge la teatru?

Serios acum …mă uit la mine și de aici mi-am dat seama că dacă mă uit în jur voi vedea cam la fel.

Deci ce văd în jur? Păi coafură, rochie scoasă de pe umeraș, tocuri, cămașă călcată, văd și o haină de blană (e scris iarna articolul) …prindeți ideea cu siguranță.

Ceea ce văd mă duce cu gândul la discuțiile legate de viața socială a părinților. Lipsa ei ca să fiu mai exact. Cum merge treaba asta?

Imediat ce ajungi și dai drumul copilului la joacă ceri o cafea și o apă. Încep apoi discuțiile despre copii, somn, vacanțe, mașini. Subiectul depinde de grupul care se formează.

Mamele se adună imediat, lucru pe care îl fac și tații. Mai este un al treilea grup – al părinților cu copii mici (maxim 3 ani). Aceștia din urmă sunt luați pentru că este un frate/soră mai mare la party. Sunt ușor de recunoscut pentru că stau după cel mic sau cu cel mic, nu mănâncă, nu beau nimic și arată obosiți. Partenerul sau partenera este la masă și dacă nu este pe telefon atunci vorbește în grup și este foarte activ(ă).

Și uite așa ajung la viața socială a părintelui adult. De cele mai multe ori este inexistentă, tristă, monotonă, mărginită, ocazională, frustrantă, prea puțin asumată. Când am devenit părinți am sesizat schimbarea și atunci am căutat să compensăm viața fără copii cu plimbări tematice, ieșiri tip city-break, cupluri care au copii cu vârste similare, nopți de jocuri după ce intră la somn cei mici.

Ne-a ieșit într-o măsură mare cât am avut un singur copil, dar la al doilea lucrurile s-au complicat puțin. Era și este nevoie de o altă logistică.

Mă uit că par un mega ciudat că stau pe laptop și scriu despre moda la locul de joacă. restul părinților bagă disctuții la greu, iar eu mă gândesc că voi ajunge acasă și voi dormi și eu cel puțin 2 ore :))

Cam asta e …încercăm să compensăm și noi ce am pierdut (sau credem că am pierdut)