Ești deja tată, cunoști deja sentimentul de a-l ține în brațe, de a te ține de deget, de a adormi la pieptul tău și tu, de epuizare, de a pica pe scaun, de a-ți spune ‘ta-ta’ …dar, vine unul nou, adică e pe drum, e încă în burta mamei și tu aștepți. Aștepți să treacă primele 4 luni ca să treca emoția unei pierderi de sarcină „că nu s-a prins”, apoi vin ecografiile, bitestul, ecografiile 3D, 4D, analizele de sânge, femibionul și magneziu și no-spa și clexane și câte și mai câte. Și deodată e acel moment în care te întâlnești cu domnul doctor, care între timp ți-a devenit prieten bun , alergi cu el un maraton, alergi cu bicla pe coclauri. Acum el nu mai e doar doctor, deși e doctor, se comportă de parcă soția mea e sora lui sau o bucată din el …și se agită și dă telefoane și …numai tată să nu fii. Deși tot ce face el este tocmai pentru ca eu sa fiu din nou tată. Îi mulțumesc din nou, pentru că dincolo de faptul că e doctor, e om!

Cred ca printre cele mai grele momente ale vieții sunt acele 12 ore de dinaintea nașterii, de dinaintea unei operații de cezariană, în care …niciun documentar, nicio carte sau niciun discurs nu poate descrie ce simt. Este extrem de complicat să apuci emoțiile atunci când vezi că soția îți este îmbujorată de emoție, nerăbdare și căldură, poate și îngrijorare. E greu să apuci emoțiile atunci când vezi că doctorul se dă peste cap mai ceva ca făt-frumos din poveste să găsească cea mai bună soluție. E greu să stai calm atunci când înțelegi că ceva ar putea merge rău și mai sunt 12!!! ore până îi poți vedea fața.

Citește și →  1 oră cu Radu în intersecție

Ma uit la viitoarea mamă. E roșie in obraji, e cald, stă mută și așteaptă decizia (știu că am mai scris asta ceva rânduri mai sus, dar mă marchează). A ajuns la doctor, la o discuție care ar fi trebuit să fie relativ banală, ceva de genul „mda …păi ne vedem pe vineri, pe la 9 …să faci și tu o progamare”, știind că mai are o săptămană, care săptămână după 30 de minute erau doar 3 zile, iar după alte 10 minute rămânea doar o zi și se făcea o programare pentru operație. Și că să fie si mai dramatic …ne apropiam de miezul nopții.

Povestea celor 12 ore nu se oprește aici, ea continuă cu o o serie de momente în care te uiți la doctor cum vrea să fie bine, te uiți și îți dai încă odată seama că ai ales persoana potrivită căreia să îi încredințezi soarta viitorului tău copil. În toată agitația, chestiunea asta te liniștește, pentru că ști că face totul că finalul să fie unul plin de zâmbete. Te uiți pe diagonală și vezi că și soția este cuprinsă de liniște la vederea acestei imagini și atunci ști că finalul va fi unul pozitiv.

Citește și →  coronavirus (Covid-19) vs gripa sezonieră

Pleci acasă împăcat, auzi cum omul a vorbit cu persoane pe care le ști, pentru că au avut legătură și cu venirea pe lume a primului tău copil. Și ajungi acasă și auzi „tati ai venit? Acum dorm liniștită!” și te liniștești din ce în ce mai mult.

În timp ce tu dormi …soția e emoționată și doarme puțin, dar profund …mâine vom fi din nou părinți.

Dimineața …e agitată, în contra-timp și nu de naștere, ci de faptul că nu trebuie să întârziem la grădiniță pentru că e excursie la circ! Ne grăbim.

La 12 ore din momentul în care am decis să naștem …intrăm în sala de operație. Ea pe masă, eu la geam, păzit de o asistentă.

După ceva minute (e printre puținele dăți când nu am verificat ceasul) se vede capul și apoi urmează vreo câteva minute de urlete. Te uiți la o chestie cu o culoare de alien care urlă de parcă e doar plămân. O fi supărat că a ieșit de la căldură și confort?

Apoi e în brațele tale și simți un miros UNIC, de BEBE, un miros pe care doar tu îl simți, iar el doarme în brațele tale.

Citește și →  programul de tată de doi copii

De aici începe deja „rutina”. Vine neonatologul pe care o (știu că trebuia să scriu ÎL, dar e o EA super specială) știi deja de la primul copil și care te șochează cu memoria pe care o are, despre lucruri care au fost acum 4 ani (în condițiile în care cine mai știe câți copii i-au trecut prin mână) și care …e pâinea lui Dumnezeu. Între timp domnul doctor se retrage din scenă …

O văd pe mamă, e la ATI și e cu dureri, dar e fericită, mai ales după ce vede poze cu bebe, când află că puiul e bine, când află că fata ei de acasă e și ea bine. Se relaxează …o ascultă pe doamna doctor îi spune la ureche (în timp ce bebe începe să sugă cu poftă) cum trebuie să fie poziția [pullquote]ureche, umăr, șold, aliniate[/pullquote] pentru ca alăptarea să fie corectă, apoi urmează povestea cu 6/ 8 scutece  pline de pipi la 24 de ore, apoi decalotarea (că de acum e băiat) …și altele despre care vă mai scriu eu.

Noapte bună bebe, noapte bună mami, noapte bună prințesa mea.

PS bebe miroase bestial

PS2 nu v-am spus povestea numelui care e o poveste 🙂

PS3 sunt obosit și fericit și de 12 ore sunt tată de băiat și din nou www.tataincepator.ro

 

Articolul publicat in Life si etichetat .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *