Acest articol despre petrecerea din bucătărie trebuia scris duminică la prima oră și publicat luni!

e miercuri :))…

…dar vă rog să îl citiți ca și cum ar fi luni dimineața după un weekend cu petrecere.

Buuuuunnnnn, aseară am fost la o petrecere în bucătărie! 

Vă mai aduceți aminte de petrecerile din bucătărie ale părinților și, apoi, ale voastre din facultate?

Daaaaa …alea în care erați adunați toți la o lumină slabă, cartofii prăjiți erau pe foc, geamul deschis și se fuma cât mai aproape de sau pe geam ca să se poată aerisi până revin părinții acasă?

Petrecerile alea în care invitai și fata pe care o plăceai și care sperai să rămână peste noapte pentru că nu are cu ce sau cu cine să plece?

Petrecerile alea în care se cumpăra bere, care se termina repede, și atunci aveai motiv de a-ți trimite rivalul până la acel non-stop din colț ca tu să ai acces la fată.

Petrecerile alea după care a doua zi te cam durea capul și stomacul, mai ales dacă nu îți reușea șmecheria cu fata și atunci îți rămânea doar să bei!

Ei bine, la 40 de ani nu mai ai petreceri din alea, dar te poți apropia foarte mult. Și una din astea am avut eu.

Sâmbătă nu anunța nimic deosebit. Eram cu Tea și făceam un Lego (am și postat pozele), Radu cerea la baie să se joace în cadă cu diverse, soția citea. Liniște.

Telefonul sună pe la 20:30:

  • ce faci?
  • bine, construiesc o navetă starwars
  • lasă construitul și hai la o băută
  • păi am un copil în baie și unul cu mine pe Lego și pe la 21:30 îi bag la somn
  • E SÂMBĂTĂĂĂĂĂĂĂĂ, HAIDEEEEEEE

Las poveștile scrise sub formă de știre (nu de alta dar m-a certat Zamfir) și …

Băi nene …am luat o mega decizie când am plecat de acasă.

Copiii s-au simțit super-mega-tare și parcă era Crăciunul pentru ei. Faptul că era trecută de mult ora de culcare și faptul că erau cu părinții la o petrecere …CRĂCIUN ALL OVER.

Las copiii de-o parte în poveste și revin la părinți.

Mama mea ce bine a fost ….cu shot-uri, cu vin, cu cafea, cu țigări, cu muzică de toate felurile și TARE.

Am realizat cât de tare îmi lipsește, din când în când, viața asta și cât de bine a fost că s-a întâmplat din nou. Mă uitam cât de bine le era celorlalți părinți care se relaxau și lăsau studenții din ei să iasă la suprafață.

Eram liniștiți pentru că, ȘTIAM cu toții că, ai noștrii copii erau în regulă. Copiii aveau tot ce le trebuie și nu aveau nevoie de mine/noi.

Ce a urmat?

Fix ce ne doream – râs, o companie bună, glume, muzică, băutură și mâncare și FĂRĂ GRIJI.

De la ora 22 până la ora 00:45 când am plecat a fost prea frumos.

A fost atât de frumos pentru că ai noștrii copii s-au jucat fără conflicte (2 băieți și 4 fete).

A fost atât de frumos că imediat ce am ajuns acasă am trimis mesaje de mulțumire.

A fost atât de frumos încât a doua zi am vorbit despre asta la telefon și am povestit și unor prieteni.

A fost atât de frumos încât am decis să scriu despre asta.

A fost atât de frumos încât am programt o nouă petrecere.

A fost atât de frumos pentru că am redescoperit ce copii minunați am, ce soție și ce prieteni.

Când o facem din nou?

%d blogeri au apreciat: