Am de gând să nu vă obosesc cu prea multe rânduri despre grădiniță/școală în era COVID

Cred că pe 9 septembrie publicam un articol despre #educatieconectata și ditmai evenimentul care își propunea să ajute acolo unde cine trebuia să o facă nu o face.

De atunci și până acum am trecut printr-o ședință în curtea grădiniței și o discuție pe zoom și ‘nșpemii de modificări și ajustări.

Cu o mare regularitate de la o zi la alta apăreau modificări ale chestiunilor ce păreau decise și noi proceduri. Termenul ăsta cred că ajunge sau a ajuns să fie urât de multă lume – proceduri. Să mergi la grădiniță/școală a ajuns să fie precum un rollercoaster cu tot felul de emoții pe parcurs.

Astăzi decidem că trebuie să aducem cutii ca să fie lucrurile copilului în același loc și poză pe scăunel ca să nu stea pe al colegului.

Astăzi decidem că vom merge la școală pentru că verde și peste foarte puțin timp prin zvonistică ajunge să fie roșu.

Astăi decidem că vor fi maxim 10 copii la somn din cei peste 20 care vor veni și astăzi sunt doar 7 din care 2 rămân la somn.

Citește și →  idei de plimare - spre Japonia

Astăzi decide mama că nu își lasă copilul la școală (cel puțin 2 săptămâni) dar freacă învățătoarea la creier despre chestiuni legate de igienă, chiar dacă învățătoarea anunță că nu va interacționa fizic sau cumva cu niciun copil sau cu lucrurile acestuia.

Toate acestea în condițiile în care statul a venit și a dat autonomie școlilor. A considerat că e bine să se organizeze și a oferit doar niște linii directoare. Cam atât, nu fonduri, susținere pentru reamenanjarea claselor, cursuri de pregătire/formare, suport de orice fel, nimic, nada, praful de pe tobă!

De fapt a aruncat pisica și și-a luat mâinile de pe situație. Unele școli au făcut din asta o chestie mișto și au apărut știri peste tot, altele …au provocat dureri da cap părinților și plânsete maxime copiilor.

Azi 14.09.2020 am văzut cum  în mintea multor copii de grădiniță/școală idea de învățământ va fi percepută precum o pedeapsă.

Nu știu ce va urma și cum va fi Tea peste ani după acest experiment. Știu că își dorea cu ardoare să meragă la școală, să stea în bancă, să fie elevă de clasa a 3-a. Această etapă a început-o în camera ei în fața unui ecran.

Citește și →  prin Viena cu bebeul'

Nu știu cum va fi Radu …4 ani din viață îi spun să împartă, să protejeze, să apere, să se implice și să își arate afecțiunea prin îmbrățișări. 6 luni de covid19 îl duc la 180 de grade. Acum nu mai împarte, acum nu mai îmbrățișează pe nimeni, acum se bucură doar de compania Teei și își salută prietenii de la distanța de minim 1,5 metri și poate cu mască pe față.

Am scris multe despre experiențele copiilor mei la grădiniță/școală și sper să mai scriu, dar perioada asta este de departe urâtă și de uitat.

PS …să nu mai zic să ce povestesc aici este despre orașe, unde se presupune că se poate și ai cu ce …dar la țară oare cum o fi fost prima zi de grădiniță/școală? Cică după alegeri se vor închide și școlile de pe scenariul verde!?!?!?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *