Serios vă zic.

Plecăm pe jos de la creșă și pe drum mă face să intru în fiecare biserică. Verifică personal ușa ca să fie sigur că nu îl duc cu zăhărelul atunci când îi zic că nu avem cum să intrăm.

Săptămâna asta am profitat de vremea bună și am renunțat la mijloacele de transport, am mers pe jos. Radu atât a așteptat, cum ieșit pe poarta instituției mi-a indicat direcția.

Am pus cap compas pe biserica pe lângă care trece dimineața. “Tati vreau să intru” și am intrat. Nu i-am spus că nu trebuie să vorbescă tare sau ceva despre cum să facă în biserică, dar cumva a înțeles cutumele.

Așadar, era un coșciug în mijloc și oameni în durere. Urmează dialogul pe scurt :))

– Tati ce face nena în cutia aia?

– Nenea a murit și oamenii stau cu el până ajunge la Doamne-Doamne

– Înțeles, aha

– De ce sunt triști dacă pleacă la Doamne-Doamne?

Întrebarea a fost cumva auzită și a provocat un zâmbet de la cei care erau acolo. Întrebarea lui mi-a părut pertinentă și adevărată.

Am plecat de acolo și 15 min mai târziu ne-am oprit în altă biserică, unde era slujba de seară.

– Tati de ce cântă doamnele?

– Tati ce cântă domnele? Ele nu trebuie să facă liniște?

– Tati cine sunt oamenii ăștia de pe pereți?

– Tati ce e acolo în față în spatele ușii? (se referea la altar)

Un adevărat tir de întrebări în timp ce se învârtea în cerc să vadă ce e pictat pe acolo.

După ce am ieșit m-a dus acolo unde se aprind lumânări și m-a pus să îi explic ce este cu atâtea lumini.

Am încercat să îi explic cât mai bine am știu eu. Mi-a plăcut curiozitatea lui și dorința de a descoperi.

Curiozitatea nu se manifestă doar în privința bisericilor, cu Radu poți ajunge oriunde să intri, trebuie doar să fii pregătit cu răspunsurile.

Dacă fac un rezumat al săptămânii a fost în felul următor:

– o înmormântare

– un priveghi

– o vecernie (cred că așa îi zice)

– două pomeni

– două slujbe

Acum are dorința de a merge la biserica din Azuga și la aia mare din Brașov 🙂

……

Tea are la școală ore de religie și este foarte încântată de ce informații primește dar este FIX la polul opus. Cea mai recentă experiență în acest sens am avut- o la Târgoviște, la Curtea Domnească.

Tea este în zona (de confort) în care privește biserica din afară. NU vrea să intre și pace. Mi-a spus că știe că este casa lui Dumnezeu, dar nu se simte confortabil să intre. Am mai vorbit cu ea și a rămas cu această impresie ciudată după vizitele în bisericile catolice, stil gotic, mari, reci și distante DAR și după ce a văzut picturile care reprezintă diversele pedepse suferite de creștini. Toate căpetele tăiate, crucificării, caznele nu sunt imagini tocmai prietenoase și au atins-o în așa fel încât …privim de afară.

Când va dori, sau dacă va dori, va intra.