Epic Bike Ride este denumirea aleasă de câţiva prieteni de-ai mei pentru două (deocamdată) ture deosebite, pe bicicletă, prin ţară. Evident că e mai multă substanţă de-atât, doar că aşa s-ar rezuma ce au făcut ei şi cel mai bine cum mi-am petrecut eu 4 zile.

neaşteptat, obositor, frumos, linişte, curat, nou, simplu, ploaie, cald, prietenie, ajutor, colegi, grup, verde, religios, strâmt, cremă de gălbenele, anti-inflamator, denivelat, pene, proteine, stâne, palincă, zâmbete, sac de dormit, saltea, ca în tabără = Epic Bike Ride. Evident că e o înşiruire (o parte) de elemente care definesc experienţa celor patru zile (avem video 1 şi video 2).

Dacă ar fi să fiu descripitiv, şi am să fiu :), ar trebui să încep cu începutul.

Ziua 1 – Braşov-Racoş-Rupea – Dacă te uiţi la cele trei localităţi menţionate, pare totul aşa de simplu şi drept şi uşor. De fapt a fost cu totul altfel :). În primul rând totul a început cu ziua 0, adică Bucureşti – Braşov – Bran. Cu bicicleta mea şi a celor doi colegi am ajuns în Braşov pe la 8 şi un pic, seara, la punctul de ridicare a kit-urilor şi după o shawormă în centru, pe la ora 12 noaptea, am adormit pe la 2 noaptea la Bran. Trezirea a fost la 6.30 şi pe la 7.30 eram, din nou, în Braşov. Nu se hotăra dacă plouă sau nu, iar speranţele erau că ploaia, dacă vă veni, să nu fie foarte rea. Am nimerit într-o echipă unde nimeni nu ştia nimic despre cunoştinţele de pedelat ale celorlaţi, dar câteva glume şi indicaţii am ajuns în primii 10 km să ne lămurim cum stă treaba. Şi a stat bine, pentru că am înţeles repede cum stă fiecare. Am terminat în aceeaşi formulă (excepţie unul) şi prieteni.

Citește și →  jurnal de vacanță cu doi copii - ziua 5

Am a vă spune doar atât …când a început să plouă, a plouat atât de tare încât erau momente în care vedeai cu greutate la 15 metri în faţă. În timp ce pedalam mă gândeam că nici până la maşină nu aş fi mers darămite să pedalez pe aşa o vreme. La Racoş am vazut coloanele de bazalt şi lacul de smarald …superb. Ziua s-a încheiat la Homorod cu o palincă şi o vizită la biserica fortificată. Nu a contat că eram muraţi, a fost frumos, a mai contat doar aspirina, duşul semi-cald şi gândul că am văzut o mulţime de lucruri frumoase.

PS …trecerea Oltului pe un pod le lemn a fost spectaculoasă

Ziua 2 – Rupea – Viscri – Sighişoara – Daneş – E ziua în care am folosit cu adevărat MTB-urile pentru că am dat piept cu muntele. După ce am părăsit şoseaua, drumurile civilizate, asta pe la Viscri, am început să simt ce înseamnă să urci serios sau să uiţi că ai frâne în timpul coborârii. Traseul de la Viscri este perfect pentru bicicletă, este amenanjat cum se cuvine şi e un loc unde este obligatoriu să revii pentru o tură. Cum am lăsat cărarea amenanjată, ne-am rătăcit :)), dar numai un pic pentru că am descoperit apoi un deal cu o înclinaţie de 17-18% care ne ducea către Sighişoara. Când ne-am văzut în cetate şi am constatat că mai sunt 5 km până la destinaţie am crezut că e momentul pentru bere, langoşi, porumb fiert, relaxare …cât ne-am înşelat!!! Fix la ieşire am dat pentru un deal pe care trebuia să îl luăm în piept – le propriu – abia se putea urca în picioare :)) …dar care, urcare, s-a terminat cu un platou superb şi o coborâre prin pădure şi semi-întuneric cu 54 km/h.

Citește și →  Ce am învățat după 5 zile cu bicicleta prin București

epic bike ride

Ziua 3 – Daneş – Colinele Trasilvania – Dârlos – a fost cea mai scurtă şi cea mai grea şi plină de tapete. Au fost 7 dealuri de urcat şi coborât. Când zic urcat, vreau să zic mai degrabă împins la biclă. Deja oboseala începea să se simtă, accidentările să apară, aşa că orice coborâre sau vreun fals plat erau o bine-cuvântare. Pe cât de greu a fost pe atât de frumos …foarte sălbatic, pere foarte bune, oameni care ne-au întâmpinat cu inima deschisă, maşini spre deloc, copii fericiţi că văd atâţia biciclişti. Deşi ar fi trebuit să intrăm la somn devreme, nu cred că cineva a adormit prea repede. Şi am mâncat!!!

 

Ziua 4 – Dârlos – Mediaş – Sibiu – o rampă de nu se mai termina …cred că vreo 6-7 km, din ce în ce mai abrubtă şi 64 de km/h la coborâre, pe şosea. Cam asta a fost ultima zi. Bineeeeee a fost mult mai mult de atât, dar sunt atât de multe imagini şi amintiri că nici nu ştiu ce să vă zic sau să ce să omit.

Citește și →  jurnal de călătorie 2 - Salzkammergut Trophy

A fost frumos, a fost ca într-o tabără de pe vremea liceului, a fost aşa cum speram să fie, a fost aşa cum vroiam să fie, a fost o evadare din cotidian perfectă, a fost fără net, tv, ştiri sau email … CHIAR A FOST EPIC.

PS …am „călărit” o Merida Big Nine 800 de la Biciclop

PS 2 …m-a „cronometrat” cu un Garmin Fenix 3 de la Garmin Romania

PS 3 …în octombie pe 21 plec în Epic Bike Ride Danube

PS 4. …dacă vă întrebaţi ce legătură are treaba asta cu www.tataincepator.ro vă spun că cel mai tînăr participant a avut 11 ani şi era venit cu tatăl lui pentru a creea o legătură mai strînsă pentru a duce la un alt nivel relaţia dintre tată şi fiu şi erau amândoi începători în treaba asta.

https://youtu.be/ywoQldxozQE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *