Deși este impropriu să spun că fug de teme, dar așa s-ar putea spune.

Dacă stau bine să mă gândesc nici nu știu clar cum am ajuns să ne împărțim așa cum ne-am împărțit …atribuțiile.

Cred din ce în ce mai tare că Tea este cea care a făcut alegerea și noi ne-am adaptat.

Dincolo de orice nu cred că este rolul unuia dintre părinți, nu e ca și cum doar unul sau celălalt trebuie să facă asta, dar pare foarte simplu să știm cine “face temele” și cine este pe “banca de rezerve”.

Cât a fost Tea în clasa 0 aveam mult timp pentru ea și făceam cu ea ce era de făcut. Nu era cine știe ce așa că nici ce aveam eu de făcut nu era vreo inginerie (mama mea câți de eu și ea în două fraze.).

În clasa 1 lucrurile au luat o turnură uriașă. Am trecut de la o plimbare în cerc în gărăgărițe la un rollercoaster din Tineretului (similar cu ce se găsește prin România și în alte locații).

Știu că nu este vina profesorului, ci a sistemului care este nefericit, dar părinții o încasează după ce primesc lovitura directă copiii noștrii. Sunt atât de multe minusuri că nu ne-ar ajunge o săptămână ca să vorbim despre ele, DAR mai există și momente fericite. Învățătoarea Teei, este altfel, are grijă să caute lucrurile care individualizează fiecare copil din clasă. Face tot ce poate pentru a pune accent pe calitățile copilului și încearcă nu lasă să piară acele lucruri bune. Sper să reziste până în clasa a 4-a cu acest obicei bun.

Temele, în schimb, sunt moartea pasiunii. Gradul de complexitate este nefiresc de ridicat (nu mă mai plâng de asta, am făcut-o deja) iar cantitatea este, și ea tot acolo, la un nivel care duce un copil să stea la “birou” și 6-8 ore pe zi.

Eu nu stau atâtea ore la birou!!!!!

Îmi place să stau când face teme, dar eu nu o ajut cum trebuie. Pentru cine face teme cu al lui copil, știe că este un anumit fel de a face lucrurile. Eu sunt mai lejer, cu multă logică și deducție, iar Tea nu are modalitatea asta învățată sau predată. Nu știu cum să zic mai bine, dar e clar că părintele care a experimentat știe despre ce vorbesc.

Cumva acesta este motivul pentru care am fugit sau fug de făcut teme. Mă uit și descopăr că de prea multe ori am ajuns să îmi încurc copilul cu modul de soluționare a problemelor.

Soția face altcumva, nu știu cum, dar reușește să folosească un limbaj pe care îl înțelege Tea și care este și în acord cu modul de predare de la școală.

Pe de altă parte am fugit de făcut teme peste tot și de când mă știu. Mama mea spunea despre mine că sunt precum gâsca prin apă …

Probabil că vom mai ține pasul cu ce teme are Tea până spre clasa a 4-a apoi, vom fi prea prinși cu ce vine de la Radu. Radu pare ca mine, dar poate nu va fi așa, cine știe.

De altfel și acest articol este publicat mai târziu pentru că am încercat să ajut copilul cu niște chestii (prin intermediul telefonului) și asta mi-a luat ceva timp. Apopos, pentru cei care au sesizat că Tea are telefon, am ajuns la această soluție pentru că un FaceTime ajută tare dacă ești prins la work.

Acestea fiind zise vă doresc spor la teme.