… sau despre expresii învechite, care diminuează rolul unui tată modern, un fel de ‘tată’ în trecut, prezent și viitor.

Rolul taților a evoluat exponențial în ultima vreme, dar cu toate acestea ei sunt adesea descriși ca bufoni iresponsabili și incapabili să se ocupe de creșterea copiilor. Acest articol probabil va fi considerat incomod de multă lume de gen feminin :). Cel mai probabil poate supăra unele mame care citind doar titlul, presupun că încerc să diminuez rolul lor. Nu asta îmi este intenția, promit! Am un respect deosebit pentru ceea ce înseamnă aducerea pe lume a unui copil, atât din punct de vedere fizic cât și emoțional, ce înseamnă tot acest proces pentru mamă. Am asistat la două nașteri.
Dar ceea ce am observat este că există o discrepanță în modul în care vorbim despre mame și tați, fie în privat, în casele noastre, sau pe social media. În ciuda progreselor din ultima vreme, de obicei, tații sunt prezentați ca fiind niște „nebuni” stângaci, incapabili de a se ocupa de creșterea copiilor fără a primi ajutor, sau mai rău. Ok, am înțeles asta. Tăticul stângaci este un personaj ușor de identificat, parcă un personaj de divertisment. Și când spun personaj, mă refer într-adevar la un personaj parcă desprins dintr-un film de comedie.

Probabil nu este nimic interesant și amuzant legat de un tată care și-a luat viața și responsabilitățile în propriile mîini, astfel încât, filmele de comedie și emisiunile de televiziune tind să înfățișeze mai degrabă tații ca uituci, iresponsabili, și de-a dreptul leneși. În experiența mea personală și în viața reală, am observat că acest lucru pare mai degrabă să fie o excepție decât o regulă.

Citește și →  vreau un bebe!

Ca orice nedreptate, ea se manifestă cel mai proeminent prin limbaj. Noi folosim multe fraze care, în mod intenționat sau nu, marginalizează tații și ignoră progresul rolului pe care acestia (noi) l-au înregistrat în creșterea copiilor de-a lungul ultimelor decenii, cum ar fi:

„Tăticul înlocuitor”

Descrierea nu este rău intenționată. De fapt niciuna dintre expresiile din acest articol nu sunt. Dar, atunci când sunt scoase din context, sunt în mod clar o insultă. În cazul în care tatăl este lăsat sa aiba grija de copii, veți auzi de multe ori expresia „a ramas cu tata :(„. Cu alte cuvinte, copiii nu vor primi nici o îndrumare, îngrijire sau atenție. Se sugerează că tatăl este doar un înlocuitor, până se întoarce mama, care știe ce e de făcut și cum să crească copii.

„Săraca mami”

Presupun această frază nu insultă în mod direct tații, dar o includ, deoarece reprezintă un model general de gândire prin care empatizam cu situația dificilă a mamei, dar nu și cu tatăl. Niciodată, nu veti auzi „săracul tată”, cu toate că, vă asigur, mulți dintre noi am stat treji nopti la rînd avand grija de copii. Unii chiar și zile doar cu copii

„Ai schimbat vreodată scutece?”

Atunci când fiica mea încă era mică mică, am fost întrebat de către o rudă de sex feminin  mai în vârstă, dacă am schimbat vreun scutec. M-am uitat la ea cu uimire timp de câteva secunde. Daca am făcut-o până atunci? La acel moment, probabil schimbasem vreo 50-55. Niciodata nu m-am gîndit la acest lucru ca la unul pe care bărbații nu l-ar face. Atunci mi-am dat seama că rolul părinților vis a vis de creșterea și educarea copiilor s-a schimbat foarte mult în ultima vreme, însă multă lume nu a renunțat încă la mentalitățile învechite.

Citește și →  tata e șeful și e cel mai tare!

„Nu există dragoste mai mare ca cea a unei mame.”

Dați-mi voie să fiu clar de la început. Eu n-aș discredita legătura pe care un copil o are cu mama în pantecul careia a crescut timp de nouă luni. Atunci când cea care m-a crescut până în clasa a patra, mătușa mea, a murit, mi s-a schimbat irevocabil perceptia. Am simtit în vreun fel că dragostea ei pentru mine era mai puternică decât a mamei sau a tatălui meu? Categoric nu! Și ca să afirm că dragostea soției mele pentru copiii nostri este undeva în liga superioară față de ceea ce simt eu pentru ei, este iarăși greșit.

„Tată indolent”

În general bărbații după ce se căsătoresc și au și copii, sunt priviți ca nemaifiind în formă, lenți și nefiind în stare să se antreneze suficient pentru a avea un corp sănătos. Și chiar dacă în unele cazuri este așa (deși nu e cazul meu) … într-un fel, acest lucru a devenit brusc o glumă. Sunt convins că dacă expresia „mămică indolentă” ar fi fost folosită vreodată pentru a ironiza mămicile, probabil ar fi urmat reacții negative, poate chiar un mic protest și o campanie de social media pentru eliminarea acestei expresii din dicționar 😀

Citește și →  Cum să îi fii alături ca să îți fie alături

Sunt sigur că unii oameni se gândesc deja ca sunt oarecum depreciativ vis a vis de mame cu acest articol. Dar realitatea este că sunt un tată a doi copii, care muncește mult, care este activ și grijuliu față de copiii lui, la fel cum și mama lor o face. Fac băiță copiilor, pierd multe ore de somn și mă împart între îndatoririle mele la munca și cele în gospodărie. Și, mai mult decât orice, îmi doresc să realizez un echilibru între ceea ce soția mea aduce în familia noastra și lucrurile cu care eu contribui.

Cînd mă uit la modul în care unii bărbați mai în vârstă au grija de copiii lor, nu pot să nu zâmbesc. Unii dintre ei par stângaci și incapabili să aibă grijă de un copil în felul în care o femeie ar face acest lucru. Dar apoi îmi vin în minte cuvintele cu care probabil au fost crescuți:

„Asta e pentru fete!”

„Curățenia este o muncă pentru femei.”

Însă nutresc speranța că în viitor o să folosim din ce în ce mai mult un limbaj care să ne dea curajul să facem lucruri în detrimentul unuia care să ne separe, să ne demotiveze.

Cam asta ar fi un articol serios …mulțumesc și îmi voi reveni 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *