Noi orășenii suntem foarte ignoranți. Credem, uităm, nici nu știu cum stă treaba, că nu toate gravidele sunt (de) la oraș, adică sarcina, nașterea și viața la țară sunt chestiuni cât se poate de reale. Adică noi orășenii, mai ales bucureștenii care credem că aici aleargă câinii cu covrigi în coadă, avem tot felul de cursuri de puericultură, consultanță gen SAMAS, ecografii și cabinete, toate la îndemână, confort și opțiuni. La țară, la sat …te urci în mașină, asta dacă ai, dacă nu te rogi de un vecin sau iei un microbuz și mergi la ecografie sau la consult. Dacă mai pui că e caniculă sau ger și ai deja o femeie eroină. Numai gândițivă de câte ori nu ați văzut la știri cum, pe o ninsoare năprasnică, femeia a născut acasă pentru că ambulanța nu a putut trece de nămeți. De altfel, cred că la țară se poartă încă moașa.

Scriu de ceva vreme despre tot felul de lucruri care ne pot face viața de părinți mai ușoară, când de fapt multe familii ar avea viața ușoară sau normală dacă ar avea apă, gaze, căldură, lumină. În timp ce noi căutăm gadgetul care să interpreteze gânguritul lui bebe sau să-i ascultăm inima lui bebe, cineva la țară strigă “bărbate sparge și tu un lemn, scoate apă și pregătește ligheanul că trebuie să îi facem baieeeee”; iar răspunsul bărbatului ar putea fi “dau la porci si păsări și mă ocup dup-aia”. Ieri am făcut băiță și mă chiuiam să nimeresc intervalul ăla la apă de 36-37 de grade. Păi credeți că la țară stă cineva cu temometrul să facă asta? Nu prea cred!

Azi am fost la dansuri cu fata. Păi credeți că sunt mulți părinți care pot face asta la țară? Nu prea cred! Din câte mai aud și eu se mai întâmplă să fie câte un părinte care merge cu mașina plină la oraș cu copiii de pe uliță la câte un curs de dans. Cât despre alte activități …acestea încep pentru copil atunci când el devine independent, adică atunci când este la școală. Până atunci aproape toată activitatea lui se rezumă la sat, uliță, curtea părintească.

Vă puteți da seama că astfel de exemple sunt cu sutele, cu miile și poate că ar trebui să facem ceva să echilibrăm povestea asta. Dar ce?

Suntem atât de ignoranți, noi orășenii.