știu că o să mi-o fur, dar chiar nu înțeleg ce argumente au părinții care fac asta. Argumente se găsesc cu carul, dar nu văd logica și mai ales am impresia că se lasă un văl peste mintea lor care nu aduce niciun lucru bun.

mintea mi se blochează când văd situații ca astea:

  • părinte care stă și plânge cu copilul în brațe în creșă/grădinință fără ca cel mic să plângă sau ceva
  • părinte care stă la ușa insituției încercând să identifice dacă plânsul acelui copil este de la al lui
  • părinte care nu lasă copilul cu tatăl (situația cel mai des întâlnită) pentru că …????????
  • părinți care fug de ce înseamnă să fie părinte sau exagerează și cred că sunt cei mai buni la asta

Serios

…este clar că TU nu ești pregătit să lași copilul, atunci de ce o mai faci? Dacă ești plâns și speriat și panicat, lucru pe care îl transmiți copilului, atunci de ce nu renunți? Dacă tu nu ai curaj să îl lași pe cel mic, oare nu va avea un impact ulterior asupra lui?

Pare că acest gând nu poposește în mintea unor părinți.

Aud constant că nu e pregătit cel mic să meargă la creșă/grădiniță. Serios? Oare nu e mai corect să spui că TU nu ești pregătit? Aud că e prea mic sau că sunt bunicii care pot sta cu el până la școală. Ok, nu am o problemă cu asta, dar dacă te uiți în jur la cum arată lumea și interacțiunea, este această variantă una bună? Protecția asta îi va face bine sau îl va face slab?

E bine să alegem atât de mult pentru copil și nu îi lăsăm posiblitatea de a descoperi?

Așadar, eu unul nu voi înțelege de ce un părinte se apucă să plângă cu copilul în brațe când trebuie lăsat. NU voi înțelege atunci când ai un copil liniștit, care nu are problemă să intre în comunitate, TU decizi să te panichezi și să îi transmiți cât de rău este sau ar putea să fie.

Este fix situația în care toată lumea te invită afară pentru că cel mic este la joacă sau la masă și TU nu vrei să pleci de lângă usă pentru că … POATE.

Serios

…este o imagine pe care o văd și mă lovește în moalele capului. Ei doi lasă copilul, el pleacă la serviciu, iar ea stă pe lângă geam/gard și pare pregătită să intervină pentru că cei din interior nu pot face nimic sau nu știu ce și cum. Înțeleg că fiecare are puiul lui și că este special și sunt ok cu asta, dar nu înțeleg de ce nu se înțelege că renunțarea e un lucru bun. Știu că este sensibil copilul, dar dacă nu sunt nevoi speciale, nu înțeleg de ce trebuie protejat excesiv – ai grijă la aia sau la ailalaltă, pune căciula, nu urca acolo, nu te duce acolo …e ca și cum ar avea o lesă. Mai rău este că acești părinți uită cum au fost crescuți ei!!!

Da, fac comparație între noi și copiii noștri, pentru că multe dintre lucrurile pe care le știu sunt învățate în afara razei de acțiune a părinților. Știu de prea multe cazuri de copii, adolescenți, care nu ies din casă și se refugiază în tabletă, jocuri/telefon/socialmedia pentru că nu găsesc și nu cunosc nimic despre ce este afară. Știu de părinți care nu știu ce să mai facă să scoată copilul către natură, sport, …afară și copilul nu vrea, nu este interesat.

NU zic că totul se trage de la paza gardului insituției, dar …

Serios

…rămân blocat când sunt oprit pe stradă și sunt întrebat ce fac eu sau soția de pot sta cu copiii. Adică cum??????

Cum de sunt lăsat (extact asta este termenul) să stau cu ei și cum mă descurc? Este șocantă întrebarea  Uneori intru în joc și după ce răspund, întreb la rândul meu de ce nu lasă pe tatăl copilului să facă chestii. De cele mai multe ori aflu că – nu știe, să nu îi facă ceva rău, dacă face ceva prost și pățește ceva ăla micu?

Cel mai rău este când aud – nu are ce căuta, mai bine să se ducă să facă bani și oricum nu înțeleg cum de are soția dvs așa curaj.

Serios

…părinți înseamnă doi …și dacă ea decide să nu se folosească de el, atunci totul va fi mai greu, iar el, dacă e băbălău și nu se implică, va pierde.

Serios

…sunt depășit de situațiile astea, care nu sunt singurele. Nu sunt expert, cum îmi cresc copiii este alegrea mea și așa este cazul pentru toți cei care sunt părinți, dar protecția excesivă și faptul că nu lași copilul nu cred că vor avea rezulatate bune în viitor.