Sunt bărbat, sunt soţ, sunt tată, sunt blogger şi am păreri despre alăptat, naştere, pompă de sân, cărucioare, diversificare, igiena intimă a bebeluşului, despre scaunul de maşină, despre moaşe, despre cezariană, despre laptele praf, despre dulciuri, despre babywearing, despre TOT ce înseamnă viaţa copilului meu. Şi am doi!
Nu am avut prea des ocazia „să mă plâng” și nici acum nu pot spune că fac acest lucru, pentru că mă leg de un soi de comportament on-line pe care l-am observat de când activez ceva mai tare pe net.
Încep prin a mă lega de platforma pe care sunt cam toate bloggurile – worpress. În mod normal exită un feed unde poți vedea și aprecia ce fac ceilalți. În mod normal aprecierile fac articolul vizibil pe news feed și „dă bine” în general și prin „afară”. Mă rog înțelegeți cumstă treaba. În mod normal poți face asta foarte ușor dacă ești logat, doar că nu prea am văzut ca aceste aprecieri să funcționeze …poate că mă agit eu aiurea.
Apoi e vorba de Share/Like/Tweet/G+ …care poate fi direct de pe articol sau de pe rețeaua de socializare. Atunci când acțiunea e direct de pe articol …arată bine, arată că cineva a intrat, a citit și că le pasă, parcă e vorba de un grad de implicare mai mare. Adică mie îmi place când intru, îl citesc și văd acolo numere în dreptul iconițelor. Sau poate sunt eu cu capul.
Pe rețele de socilaizare e o altă poveste, e un alt comportament. Cred că e de la sine înțeles că sunt două categorii la care mă refer. O categorie este cititorul de zi cu zi și o altă categorie este un alt blogger. Prima reacționează la butoanele alea după cum simte, a doua categorie are în vedere interesul.
Am observat că indiferent (sunt și excepții) cât de mult îți place sau cât de tare apreciezi cum este descris subiectul …mergi pe burtă, nu dai mai departe pentru că …și aici este o listă
- promovezi un alt blog/pagină/afacere în „detrimentul” tău
- dai din cititorii tăi și din atenția ta către blogul tău …LUI
- ajungi să cunoască agențiile cu care lucrez eu și pe EL/EA și interferezi cu viitoarele campanii
- îi faci „afacerea” cunoscută gratuit și îl ajungi să crească „organic”
Aici ar trebui să schimbe situația diversele grupuri de pe rețele de socializare, doar că nu prea e cazul. Adică membrul citește și apreciază sau dă mai departe doar sub formă de excepții. Excepții sunt și aceia care se comportă normal, fără interese/ținte/prietenii/agenții …
Dacă tot suntem la comportament …
Unii au devenit și ei mai activi pe net. Unii au făcut din asta o afacere și postează, argumentează, se zbat, sunt înscriși în multe grupuri, iau parte la întâlniri, conferințe, workshop-uri, SE IMPLICĂ. De principiu tații sunt tolerați dacă nu ating subiecte de genul alăptare, diversificare, lapte praf, cezariană, moașe …pentru că atunci mamele se coalizează și atacă, și asta doar pentru că o părere a unui bărbat.
Până acum eu unul m-am scos voluntar din două grupuri pentru că …eu părere …alta decât a mamelor din grup. Am făcut „greșeala” să vorbesc despre alăptare și lapte praf și …mi s-a explicat sec că eu ca bărbat nu am dreptul să îmi dau cu părerea despre acest subiect, iar drept contraexemplu am fost invitat să citesc cartea de căpătâi despre alătare …a unui bărbat :))
Din fericire am ajuns să cunosc mame/bloggărițe cu capul pe urmeri care înțeleg rolul unui tată/soț/partener în viața copilului/cuplului și care ajută.
Într-o mare de femei/mame/bloggerițe sunt foarte puțini bărbați care își spun povestea/părerea și care și merită ascultați. Din păcate (oare a câta oară scriu asta și a câta oară o gândesc) nici cei puțini nu se susțin prea mult între ei.
DAR sunt excepții în care indiferent de sex sau interes există susținere reciprocă …share, hastag, like, comentarii, impresii.
Viitorul pare să arate bine …căci copiii, mamele, tații, familiile au de câștigat …it’s bigger than us
